ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5767/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 22 iunie 2001 reclamantul Z.S.A.R.A.T.

a chemat în judecată pe pârâta SC D.A.R. SA pentru a fi obligată să plătească

suma totală de 20.000 dolari S.U.A. și daune morale în sumă de 16.000 dolari

S.U.A.

Motivând acțiunea, reclamantul arată

că la data de 21 ianuarie 2001, conducând autoturismul marca D.L. produs de

pârâtă, a suferit un accident de circulație soldat cu vătămarea sa fizică

gravă, suferind leziuni ireversibile, cauza principală a producerii acestora

constând în faptul că sistemul airbag nu a funcționat în momentul impactului

frontal al autoturismului.

Prin sentința civilă nr. 17173 din

12 iulie 2002 pronunțată în dosarul nr. 31502/2001, Judecătoria Craiova a admis

acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului daune în sumă de 20.000

dolari S.U.A. și cheltuieli de judecată în sumă de 26.654.950 lei.

Prima instanță a reținut că în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., pârâta fiind

răspunzătoare pentru fapta sa de a fi dotat autoturismul fabricat cu un sistem

de protecție neperformant, care nu a funcționat în momentul impactului la care

a fost supus în accidentul de circulație în care a fost implicat reclamantul.

Apelul declarat de pârâtă a fost

respins prin decizia civilă nr. 3 din 12 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. 5136/civ/2003.

Instanța de apel a calificat drept

nefondată critica formulată de pârâtă cu privire la greșita stabilire a

situației de fapt, constatând că probele administrate fac dovada că nefuncționarea

sistemului airbag echivalează cu un defect de fabricație, așa cum rezultă din

raportul de expertiză întocmit de P.D., precum și din recunoașterea implicită a

pârâtei, care, prin raportul de constatare nr. C 14/G2 din 30 martie 2001, a

arătat că în manualul de utilizare a autoturismului nu sunt clar prezentate

condițiile de declanșare a airbag-ului.

Totodată, instanța de apel a statuat

că există raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, ceea

ce se desprinde atât din modul de producere al accidentului, din faptul

nedeclanșării sistemului airbag, care avea rol de protecție, cât și din

concluziile actului medico-legal referitoare la leziunile produse.

În fine, cu privire la prejudiciul

moral instanța de apel a constatat că este cert că reclamantul a suferit o

sluțire, așa cum este descrisă în raportul de expertiză, iar în urma leziunilor

suferite a fost nevoit să-și modifice modul de viață, să-și întrerupă studiile

o perioadă și să-și schimbe comportamentul social.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâta SC D.A.R SA, solicitând casarea și, pe fond,

respingerea acțiunii reclamantului.

Invocând motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pârâta susține că decizia recurată nu este

temeinic motivată în fapt și în drept, instanța de apel rezumându-se la a face

simple aprecieri nejustificate de ansamblul susținerilor părților și probelor

administrate.

Prin al doilea motiv de recurs

încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta susține că

instanța de apel a încălcat și aplicat greșit legea prin neobservarea

următoarelor împrejurări rezultate din probele administrate:

- inexistența răspunderii delictuale

a pârâtei, dat fiind că nu este vânzătoarea autoturismului către reclamant,

care i-a fost încredințat spre utilizare ocazională de SC F.B. SRL;

- inexistența viciului de fabricație

imputat de pârât, ceea ce rezultă din sentința nr. 1499/2001 a Tribunalului

Dolj, prin care a fost respinsă cererea de reziliere a contractului formulată

de SC F.B. SRL;

- lipsa raportului de cauzalitate

dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, întrucât autoturismul s-a

rostogolit de mai multe ori, iar conducătorul auto nu purta centura de

siguranță, leziunile putând fi rezultatul impactului pârâtului cu alte zone din

autoturism neprotejate prin sistemul airbag, al unghiului coliziunii,

necuplarea centurii de siguranță, fapta utilizatorului sau conducătorului auto

în sensul unei intervenții neautorizate;

- corecta informare a clienților de

către pârâtă prin cartea tehnică a autoturismului și textul inscripționat pe

parasolar, care avertizează în legătură cu modul de funcționare al sistemului

airbag.

În fine, corespunzător motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., pârâta susține că instanța

de apel nu a avut în vedere mijloacele de apărare invocate și dovezile

administrate, în special hotărârea judecătorească prin care se atestă

inexistența viciului de fabricație.

Examinând recursul, Înalta Curte

constată:

Răspunderea pârâtei în cazul de față

nu are ca fundament garanția contra viciilor lucrului din materia vânzării

(art. 1352 și urm. C. civ.) astfel încât nu pot fi primite susținerile acesteia

ca mijloc de apărare referitoare la inexistența viciului de fabricație atestată

printr-o hotărâre judecătorească dată în litigiul dintre pârâtă și o societate

comercială cumpărătoare de autoturisme.

În speță operează răspunderea

obiectivă a producătorului pentru prejudiciul cauzat de un produs cu defect în

sensul că asemenea produs nu oferă siguranța la care utilizatorul este

îndreptățit să se aștepte.

Drept consecință, este lipsit de

relevanță faptul că pârâta nu este vânzătoare către reclamant a autoturismului,

fiind suficient pentru antrenarea răspunderii producătorului ca autoturismul cu

defect produs de pârâtă să fi fost pus în circulație, iar între defect și

pagubă să existe raport de cauzalitate.

În concret, autoturismul a fost

fabricat de pârâtă, a fost vândut unei societăți comerciale și a ajuns în

folosința reclamantului în temeiul unui contract de leasing.

Este pe deplin dovedită legătura de

cauzalitate dintre defect și pagubă, din raportul de expertiză ing. P.D.

(necontestat de către pârâtă) rezultând că sistemul airbag nu a funcționat,

neîndeplinindu-și astfel rolul de protecție, deși condițiile în care s-a produs

impactul trebuia să declanșeze sistemul de protecție, iar din raportul de

expertiză medicală (de asemenea, necontestat de pârâtă) reieșind că leziunile

suferite de reclamant ar fi putut fi cel puțin diminuate dacă sistemul de

protecție airbag ar fi funcționat.

În fine, în mod temeinic instanțele

au reținut și insuficienta informare de către pârâtă a clienților săi cu

privire la performanțele și condițiile de utilizare a sistemului, stare de fapt

care rezultă din propriul raport întocmit de pârâtă la 29 ianuarie 2001, în

finalul căruia comisia tehnică însărcinată să examineze autoturismul implicat

în accident, constatând că „nu este primul caz în care clienții reclamă

nefuncționarea sistemului airbag din necunoașterea specificului acestuia”,

recomandă ca oportună „completarea manualului utilizatorului cu datele de bază

privind funcționarea S.R.S.-ului”.

Ori, în cadrul obligației de

informare a producătorului, pârâta, odată cu prezentarea tipului de autoturism

pus în vânzare, trebuia ca în cadrul instrucțiunilor de utilizare să includă și

avertismentele privind eventualele riscuri derivând din dotarea cu sistemul

airbag.

Ca urmare, sunt nefondate criticile

conținute de secundul și de ultimul motiv de recurs.

Neîntemeiat este și primul motiv de

recurs, instanța de apel motivându-și decizia dată, răspunzând celor susținute

de pârâtă prin apel.

Pentru toate cele ce preced, în

temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta SC D.A.R SA. împotriva deciziei nr. 3 din 12 ianuarie 2004 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie

2004.