ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2831/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 107 din 23

mai 2003, Colegiul jurisdicțional al municipiului București a respins capătul

III din actul de sesizare al Procurorului financiar, nr. 9144/73D/2001, privind

obligarea pârâților V.M., P.A., C.L., R.G., R.D.I., H.N., S.C., B.F., S.S., C.C.,

R.G., S.P., C.D., C.G., S.N., B.D., B.O.E. și B.G., la plata în solidar, către

Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, a sumei de 9.514.088.197

lei, cu titlu de daune reprezentând plăți nejustificate pentru obiectivul de

investiții „Unitatea Vamală Slobozia”.

Prin decizia nr. 552 din 26

septembrie 2003, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul jurisdicțional

declarat de Procurorul financiar împotriva sentinței nr. 107 din 23 mai 2003

pronunțată de Colegiul jurisdicțional al municipiului București, în dosarul nr.

124/2001.

S-a reținut că a fost

schimbată soluția constructivă inițială, iar în ceea ce privește suplimentarea

cantităților de lucrări, acestea se pot face direct la ordonatorii de credite

în cauză, fără a depăși valoarea totală aprobată a obiectivului de investiții,

valoare ce nu a fost depășită.

Împotriva deciziei sus-menționate

a declarat recurs, Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a

României care a motivat, în esență, că în situația în care ar apare diferențe

de preț între cele stabilite prin deviz și contract și cele efectiv decontate,

ar fi trebuit să se procedeze la o expertiză financiar-contabilă, cu privire la

care, însă, prima instanță nu s-a pronunțat, deși era necesară în raport cu

natura constatărilor făcute de organele de control, iar o substituire a

acesteia, cu expertiza contabilă efectuată în cauza penală n-ar fi fost

posibilă.

Recursul este nefondat.

Raportul de expertiză

efectuat în cauză cuprinde și calculul asupra lucrărilor efectuate, în urma cărora

s-a concluzionat că antreprenorul a efectuat lucrări în plus, în valoare de

43.297.552 lei.

Ministerul Finanțelor

Publice a confirmat că a fost schimbată soluția constructivă inițială, iar în

ceea ce privește suplimentarea cantităților de lucrări, acestea se pot face

direct la ordonatorii de credite în cauză, fără a se depăși valoarea totală

aprobată a obiectivului de investiții, valoare ce nu a fost depășită.

În condițiile în care

valoarea totală a lucrărilor decontate este de 60.010.963.000 lei, iar valoarea

devizului general aprobat al investiției, actualizat cu indicele de inflație,

este de 67.418.635.000 lei, rezultă fără putință de tăgadă că valoarea totală

aprobată a obiectivului de investiții „Unitatea Vamală Slobozia” nu a fost

depășită.

Prin urmare, instanța a

reținut corect că în ce privește pct. 3 din actul de sesizare în cauză nu

există prejudiciu, astfel că motivele de recurs formulate sunt neîntemeiate.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României

împotriva deciziei nr. 552 din 26 septembrie 2003, a secției jurisdicționale a

Curții de Conturi, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.