ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 411/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1219

din 30 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a

fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul

C.V. – zis G. împotriva

sentinței penale nr. 636 din 5 iulie 2002 a Tribunalului București, secția I

penală.

S-a reținut că, prin

sentința penală atacată, C.V. a fost condamnat în baza art. 208 – art. 209

alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani, aplicată prin

sentința penală nr. 1294/1997 a Judecătoriei Buftea, urmând ca în final

inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că, la

data de 17 iulie 2001, poliția a depistat mai multe persoane, printre care și

inculpatul, sustrăgând produse petroliere dintr-o conductă.

Instanța a reținut că în

cererea de revizuire nu se invocă fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, astfel încât nu sunt incidente

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Condamnatul a declarat apel

solicitând reducerea pedepsei întrucât aceasta este prea mare în raport de

fapta comisă.

Apelul a fost respins, ca

nefondat, prin decizia penală nr. 786 din 29 octombrie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală, reținându-se că soluția este legală

și temeinică.

Condamnatul a declarat

recurs susținând că nu este autorul faptei, astfel încât greșit i-a fost

respinsă cererea de revizuire.

Recursul nu este fondat.

Împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face revizuirea numai în cazurile și în condițiile

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Conform art. 394 alin. (1)

lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Simpla susținere a

inculpatului că nu a comis fapta, evident nu constituie o împrejurare nouă în

înțelesul dispozițiilor legale menționate.

Așa fiind, corect a fost

respinsă cererea formulată de condamnat.

Din examinarea cauzei și din

oficiu se constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat

în considerare conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, recursul va

fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul C.V. împotriva deciziei penale nr. 786 din 29

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2005.