ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5100/2006

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 550 din 4 mai 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul R.V. cu privire la sentința penală nr. 1190/2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 543 din 27 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită reducerea pedepsei cu un an.

Apelul este nefondat. Prin sentința definitivă arătată mai sus, numitul R.V. a fost condamnat, la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen. În fapt, în seara zilei de 11 mai 2005, în jurul orei 22,00, inculpatul R.V., împreună cu alți inculpați, au sustras circa 660 litri benzină, folosind o instalație artizanală montată în conducta de benzină aparținând SC C. SA, ce tranzitează zona Podului Constanța situat în București, sectorul 1. Au fost prinși în flagrant de către organele de poliție. La data de 13 aprilie 2006, condamnatul a formulat contestație la executare privind sentința de condamnare solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din furt calificat, în furt simplu și reducerea pedepsei de 6 ani închisoare către minimul special prevăzut de lege pentru furt simplu.

Tribunalul a reținut corect că reaprecierea gravității faptei și redozarea pedepsei condamnatului nu se realizează pe calea contestației la executare, fiind chestiuni de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat, prin controlul judiciar, potrivit deciziei penale nr. 534 din 27 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, reducerea pedepsei pe calea contestației la executare poate fi efectuată numai în cazul apariției unei legi mai favorabile, în condițiile art. 14 și urm. C. pen., cerință neîndeplinită în cauza de față și motivele contestației nu se înscriu nici în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen. Prin urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul condamnatului a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei penale nr. 414 din 26 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal a declarat recurs contestatorul R.V., solicitând reducerea pedepsei de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1190/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 543 din 27 ianuarie 2006 a I.C.C.J. Recursul este nefondat. Potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face numai în cazurile prevăzute expres la lit. a) – d). Prin contestația la executare formulată, la data de 13 aprilie 2006, contestatorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 C. pen., și reducerea pedepsei aplicate.

Schimbarea încadrării juridice a faptei și redozarea pedepsei nu se realizează însă pe calea unei contestații la executare, așa cum au reținut și instanțele de fond și de apel, nefiind prevăzute de dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) – d), ci sunt aspecte ce țin de soluționarea fondului cauzei și asupra cărora instanțele s-au pronunțat. De asemenea, nu suntem nici în ipoteza intervenirii unei legi penale mai favorabile pentru a fi incidente dispozițiile art. 14 sau 15 C. pen. În consecință, în raport cu cele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de contestator, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul R.V. împotriva deciziei penale nr. 414/ A din 26 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 90 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2006.