ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 534/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

534 din 27 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 1190 din 13

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.D.,

la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.V.,

la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a celor doi inculpați, iar în baza art. 88 C.

pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 12 mai 005 la zi.

În baza art. 26 raportat la art. 208

alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul

D.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.

și art. 86

2

C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei

pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen.,

a fost obligat inculpatul să se supună următoarele măsuri de supraveghere pe durata

termenului de încercare:

- să se prezinte la datele fixate la

S.P.V.R.S.I.;

- să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

durata reținerii inculpatului, de o zi, respectiv 12 august 2005.

Inculpații au fost obligați în

solidar la plata sumei de 2.172,821 lei către partea civilă SC C. SA.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea a 26 bidoane plastic lăsate în custodie la SC C. SA, 2

bucăți furtune și o pâlnie din tablă aflate la Camera de corpuri delicte de la secția

5 poliție.

A dispus restituirea autoturismului

Dacia 1310 către proprietara acestuia, H.V.

Au fost obligați fiecare inculpat la

câte 250 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 11 mai 2005, în jurul

orelor 20,00, inculpații V.D., R.V. și D.C. aflându-se la domiciliul

inculpatului R.V., la propunerea inculpatului V.D. au hotărât să meargă să sustragă

benzină din conducta C 3 aparținând SC C. SA, ce tranzitează podul Constanța.

În acest sens inculpații V.D. și R.V. au scos bancheta din spate a

autoturismului Dacia 1310 proprietatea concubinei inculpatului V.D. și au

încărcat 26 bidoane din plastic.

Inculpații s-au deplasat cu două

autoturisme până în zona Podului Constanța.

Sosind la locul unde se afla parcat

autoturismul Dacia 1310 inculpații V.D. și R.V. au urcat în acest autoturism,

inculpatul V.D. conducându-l aproximativ 60 de metri, pe o alee, până în

dreptul magistralei C.F.R. București – Constanța și a conductei de benzină. În

acel loc inculpații V.D. și R.V. au descărcat din autoturism cele 26 de bidoane

din plastic, după care inculpatul V.D. s-a întors cu autoturismul în locul unde

fusese parcat de inculpatul D.C., care a preluat autoturismul și s-a deplasat o

distanță de aproximativ 200 metri pe șos. Chitilei, vis-a-vis de benzinăria L.

Inculpații V.D. și R.V. s-au deplasat pe rând cu cele 26 de canistre pe o

distanță de 60 de metri la căminul de vizitare al conductelor magistrale de

produse petroliere aparținând SC C., unde știau că în conducta de benzină este

montată o instalație artizanală prin care se scursese în cămin benzină. Cu

ajutorul unei găleți și a unei pâlnii inculpații V.D. și R.V. au umplut 26 de

canistre cu benzină, pe care le-au cărat pe rând, ulterior până unde ele

fuseseră descărcate din autoturism, după care l-a anunțat telefonic pe

inculpatul D.C. să aducă autoturismul pentru a fi încărcate canistrele pline cu

benzină, moment în care au fost depistați de organele de poliție, care au

surprins întreaga activitate infracțională.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații și partea civilă SC C. SA.

Partea civilă a solicitat majorarea

despăgubirilor cu suma de 3.083.712 lei contravaloarea reparației conductei

avariate.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 803 din 21 octombrie 2005, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații R.V., V.D. precum și apelul

declarat de partea civilă SC C. SA.

A menținut starea de arest a

apelanților inculpați și a dedus prevenția de la 12 mai 2005 la 21 octombrie

2005.

A obligat apelanții inculpați și

apelanta parte civilă la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații V.D. și R.V. solicitând reducerea pedepselor ce

le-au fost aplicate.

Recursurile declarate de inculpați

sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Administrând probe, prima instanță a

stabilit corect situația de fapt.

În raport de starea de fapt astfel

stabilită, prima instanță a reținut că faptele inculpaților întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.

La individualizarea pedepsei,

tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

referitoare la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, la

limitele de pedeapsă fixate în partea specială și la persoana inculpatului.

Ținând cont de toate aceste

criterii, prima instanță a aplicat inculpaților câte o pedeapsă de 6 ani

închisoare.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate se constată că pedepsele aplicate inculpaților constituie

o replică socială adecvată gravității infracțiunii, de natură a realiza scopul

și îndeplinirii funcțiilor acesteia prevăzute de art. 52 C. pen.

Ca atare, nu există motive care să

justifice reducerea pedepselor, așa încât instanța de recurs nu are temei legal

pentru a reexamina, sub acest aspect, pedepsele aplicate.

Cu atât mai mult, nu există temei

pentru a reține atitudinea procesuală sinceră a inculpaților și a recunoaște

acesteia caracterul de circumstanță atenuantă judiciară.

Examinând cauza și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici

motive de casare susceptibile a fi luate în considerare, din oficiu.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va

respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.

Totodată, în baza art. 192 al

aceluiași cod, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.