ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3908/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

P.E. a formulat o plângere penală,

solicitând efectuarea de cercetări față de C.D., notar public, în legătură cu

modul în care aceasta a încheiat un contract de vânzare-cumpărare datorită

cărui fapt a suferit grave prejudicii materiale.

În justificarea acestei plângeri,

petiționara arată că la data de 5 iunie 1995, la fostul Notariat de Stat

Județean Mureș s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 13069/1995 dintre ea, în calitate de vânzătoarea și B.I.M. și B.S.M. în

calitate de cumpărători.

Cu privire la acest contract,

petiționara susține că a fost instrumentat de către martora C.D. prin

exercitarea abuzivă a atribuțiilor sale ce-i reveneau cât și prin fals.

Totodată, se mai arată și faptul că

la autentificarea actului notara a omis să verifice starea sa de sănătate, deși

era grav bolnavă psihic.

Plângerea a format obiectul

dosarului penal nr. 21/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș și a fost soluționat prin rezoluția din 27 iulie 1999, de neînceperea

urmăririi penale față de notarul public C.D. din Tg. Mureș, pentru infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În motivarea rezoluției, procurorul

a reținut că din examinarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare ca și

actele care au stat la baza încheierii acestuia, rezultă că actul a fost

încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de formă și de fond prevăzute de

lege și că toate părțile contractante aveau cunoștință de conținutul actului și

l-au semnat în fața notarei, astfel încât acesta exprimă voința părților.

În ce privește starea de sănătate a

vânzătoarei, procurorul motivează că notara nu putea prevedea natura bolii

psihice a acesteia dacă nu i s-au prezentat acte.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționara P.E. a formulat plângere, prin care se reiterează faptul că prin

exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor ce-i reveneau notarei C.D., ea a

fost privată de dreptul său de proprietate asupra apartamentului ce constituia

proprietatea sa exclusivă și care a format obiectul contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 13069 din 5 iulie 1995.

Curtea de Apel Tg. Mureș, prin

sentința penală nr. 8 din 19 martie 2004 a respins plângerea ca nefondată.

Instanța și-a motivat hotărârea

arătând că soluția adoptată de procuror este justă și se impunea a fi luată în

cauză deoarece, pe de o parte, petiționara nu a făcut dovada faptului că

anterior datei de 5 iulie 1995 ar fi suferit de afecțiuni psihice ce-i diminua

capacitatea de exercițiu a drepturilor sale civile, iar, de pe altă parte, atât

împrejurarea că anterior încheierii actului contestat petiționara a reziliat un

contract de schimb încheiat între ea și numiții C.L. și A., cât și împrejurarea

că petiționara avea de mult intenția de a-și înstrăina imobilul și că, urmare a

îndelungatelor demersuri purtate între ea și familia B., demersuri la care

părțile au beneficiat de consilierea juridică a avocatului B.V., a fost

încheiat la notarul de stat actul în cauză, care se circumscrie dispozițiilor

art. 1294 – art. 1370 C. civ. Instanța mai arată că nu se poate reține în

sarcina notarului public (la acea dată) faptul că el ar fi pășit la întocmirea

unui contract ce ar fi favorizat doar pe una dintre părțile contractante în

condițiile în care anterior încheierii acestui act petiționara a beneficiat de

consiliere juridică din partea avocatului mai sus-menționat și cât timp

potrivit dispozițiilor legale în materie, notarul public a adus la cunoștința

părților obiectul și natura actului ce urma a fi finalizat.

Apreciindu-se că actul în discuție,

întocmit de notarul public, C.D. este un act valabil exprimând voința părților

contractante și neconținând clauze contrare moralei sau ordinei publice,

instanța a reținut că, soluția dată în cauză de către procuror este legală și

temeinică.

Astfel, instanța a hotărât că, în

asemenea situație se impune respingerea plângerii.

Nemulțumită de această hotărâre,

petiționara P.E. a declarat recurs reiterând aspectele inserate în plângerea

introductivă.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că

recursul declarat este nefondat.

În mod corect a stabilit instanța de

fond că rezoluția procurorului de neînceperea urmăririi penale împotriva

notarei C.D. este temeinică și legală, întrucât probele administrate nu au evidențiat

săvârșirea faptelor descrise în plângerea formulată de petiționară.

Cum din examinarea, în ansamblu, a

hotărârii recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de

casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca recursul să fie

respins, ca nefondat, iar recurenta să fie obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara P.E. împotriva sentinței penale nr. 8 din 19 martie

2004 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă petiționara la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.