ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2373/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 939

din 20 decembrie 2004, Tribunalul Iași a condamnat inculpatul M.R.P. la 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen.

În baza art. 86

4

C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin

sentința penală nr. 1217 din 11 martie 2004 a Judecătoriei Iași și a dispus

executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând

ca în final inculpatul M.R.P. să execute 6 ani și 6 luni închisoare.

A aplicat art. 71 – art. 64

C. pen.

A constatat recuperat, prin

restituire, prejudiciul cauzat prin infracțiune părții vătămate A.A.

S-a reținut, conform

probatoriului administrat în cauză, că în data de 9 mai 2004, în jurul orelor

19,00, aflat în zona Școlii generale nr. 3 Iași, inculpatul menționat a

deposedat partea vătămată, prin folosirea de amenințări și injurii, de suma de

1.250.000 lei, din care și-a însușit suma de 1.100.000 lei.

La individualizarea

pedepsei, instanța de fond a ținut cont de gradul de pericol social concret

ridicat al faptei, de condițiile concrete în care s-a desfășurat activitatea

infracțională, de faptul că victima era un minor care se juca în apropierea

școlii, de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se află la primul

contact cu legea penală.

Curtea de Apel Iași, secția

pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 8/ MF din 10 februarie 2005,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei

instanțe.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei,

în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Sub un prim aspect,

inculpatul invocă în susținerea recursului situația materială proastă a

familiei și starea de sănătate precară a tatălui acestuia.

Or, aceste motive sunt

lipsite de relevanță juridică, neconstituind criterii de individualizare a

pedepsei, conform art. 72 C. pen.

Pe de altă parte,

comportării sincere în cursul procesului penal, recunoașterii faptei și

regretului exprimat cu privire la comiterea acesteia nu li se poate atribui

valoare de circumstanțe atenuante judiciare și recunoașterea acestuia în

favoarea inculpatului, atâta timp cât din datele personale ale acestuia rezultă

că fapta săvârșită nu are un caracter accidental, că anterior acesta ar fi avut

o conduită socială pozitivă. Totodată, perseverența infracțională dovedită

exclude concluzia pericolului social concret al faptei, mai redus decât cel

ilustrat de minimul normei incriminatoare.

Așadar, instanța de fond a

avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei,

prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată constituind o replică socială

adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului. Totodată din

actele și lucrările dosarului, nu se constată existența unor temeiuri care să

justifice, sub aspectul criticilor formulate, reducerea pedepsei aplicate.

Drept urmare, respingând

apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a

pronunțat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., vizat de inculpat.

În același timp, nici alte

cazuri de casare, susceptibile a fi puse în discuție din oficiu, nu se

constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2)

din același cod, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.P. împotriva deciziei penale nr.

8/ MF din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 august 2004 la 8 aprilie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 aprilie 2005.