ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8843/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11

septembrie 2003, reclamantul A.C. a contestat hotărârea nr. 4884 din 17 iunie

2003, a Casei Județene de Pensii Bacău, prin care i s-a recunoscut numai

perioada 3 octombrie 1950 - 9 septembrie 1951, ca fiind încadrabilă în

prevederile Legii nr. 309/2002, nu și perioada 10 septembrie 1951 - 6 octombrie

1953.

În motivarea acțiunii arată că se

încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002, toată perioada în care a

satisfăcut serviciul militar, și anume, între 3 octombrie 1950 și 6 octombrie

1953.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 174 din 14

octombrie 2003, a admis acțiunea, în sensul că a modificat în parte hotărârea

contestată, prin recunoașterea și a perioadei 10 septembrie 1951 - 6 octombrie

1953, ca fiind de stagiu militar în detașamente ale Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Instanța reține că în perioada 9

septembrie 1951 - 6 octombrie 1953, reclamantul a lucrat la S.R.P. Zemeș, detașament care figurează în tabelul comunicat de Arhivele Naționale și că,

chiar dacă în livretul militar al acestuia, denumirea detașamentului are date

în plus, acestea nu sunt de natură a înlătura drepturile cerute.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Bacău a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Susține că în rubrica „Mutații” din

livretul militar al reclamantului, este consemnată perioada 9 septembrie 1951 -

6 octombrie 1953, în cadrul S.R.P. Zemeș, dar că această unitate nu este

menționată în evidențele pe care le-a primit de la Arhivele Naționale, ea fiind o prescurtare a Sovrompetrol, care nu a aparținut Direcției Generale

a Serviciului Muncii.

Recursul va fi admis, în sensul și

pentru considerentele care se vor menționa în continuare.

Conform prevederilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002, „Beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana,

cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.

Art. 6 alin. (2) din lege prevede că

„Stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza

înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele

militare județene sau de U.M. 02405 Pitești”.

Prin hotărârea nr. 4884/2003 i s-a

stabilit intimatului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, numai

pentru perioada 3 octombrie 1950 - 9 septembrie 1951, nu și pentru restul

perioadei în care a efectuat stagiul militar, însă instanța de fond a apreciat

că întreaga perioadă, intimatul a satisfăcut stagiul militar la detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În livretul militar al acestuia apar

mențiunile: încorporat la 3 octombrie 1950, lăsat la vatră, la 6 octombrie 1953,

ca soldat neinstruit și că la 3 octombrie 1950 a fost dat la Detașamentul Băcești, în funcția de constructor, iar de la 9 septembrie 1951, până la 6

octombrie 1953, a fost la D.R.P. Zemeș.

Dacă perioada 3 octombrie 1950 - 9

septembrie 1951 este necontestată, deoarece Detașamentul Băcești făcea parte

din Direcției Generale a Serviciului Muncii, în ce privește D.R.P. Zemeș, nu

există probe suficiente, din care să se poată trage concluzia că această

unitate era în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Certificatul nr. 43463 din februarie

2004, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Arhivelor Naționale Istorice

Centrale, depus în recurs, de către intimat, nu concordă cu mențiunile din

livretul militar al acestuia.

În certificat se menționează că a

fost la Detașamentul de muncă Băcești, de la 3 octombrie 1950, până la 6

octombrie 1953 și că a fost lăsat la vatră, de la Detașamentul de muncă Zemeș, iar din livretul militar reiese că între 3 octombrie 1950 și 9

septembrie 1951 a fost la Detașamentul de muncă Băcești, iar de la 9 septembrie

1951, la S.R.P. Zemeș, fiind lăsat la vatră, la 6 octombrie 1953, de la D.R.P. Zemeș.

Aceste contradicții se impun a fi

lămurite prin noi dovezi, care urmează să fie obținute în conformitate cu

prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002.

În principal trebuie lămurit dacă

S.R.P. Zemeș este una și aceeași unitate cu D.R.P. Zemeș, în ce perioadă intimatul

s-a aflat în această unitate și dacă ea făcea parte din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii sau din Ministerul Forțelor Armate.

Pentru administrarea de noi probe în

sensul menționat mai sus, se impune ca hotărârea primei instanțe să fie casată,

iar cauza să se trimită, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Văzând și prevederile art. 6 alin.

(5) din Legea nr. 309/2002, raportat la art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 313

și 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 174 din 14 octombrie

2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2004.