ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5613/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 174/C din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis excepția tardivității declarării apelului și a respins ca tardiv apelul reclamantei G.A. împotriva sentinței civile nr. 641 din 23 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă. Curtea de Apel a reținut că prin cererea adresată Judecătoriei Constanța, reclamanta G.A. a chemat în judecată pe pârâții R.A.E.D.P.P. Constanța, P.C., P.M., P.V., R.M.V., R.E., R.M.A., G.A., G.C., G.I. și I.G. pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Constanța. Prin sentința civilă nr. 13750 din 10 decembrie 2002, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța.

La tribunal, reclamanta a înțeles să lărgească cadrul procesual și a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Local al Municipiului Constanța, prin primar și a reiterat excepția necompetenței materiale a tribunalului, susținând că acțiunea în revendicare nu este o acțiune evaluabilă în bani. Prin decizia civilă nr. 641 din 23 mai 2003, Tribunalul Constanța a respins excepția necompetenței materiale cu motivarea că acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie în realizare, dar a admis excepția inadmisibilității acțiunii pe care a respins-o ca atare. Tribunalul a constatat că Legea nr. 10/2001 este o lege specială care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv de stat, instituind o procedură administrativă obligatorie.

În condițiile în care reclamanta avea deschisă calea prevăzută de legea specială pentru dobândirea bunului, tribunalul a constatat că acțiunea în revendicare promovată de reclamantă este inadmisibilă. Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe. Curtea de Apel Constanța a admis excepția tardivității declarării apelului, având în vedere faptul că reclamanta a primit hotărârea, în condițiile art. 93 C. proc. civ., la data de 23 iunie 2003 și a declarat apelul la 16 octombrie 2003, peste termenul prevăzut de lege. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta G.A. În motivarea cererii s-a arătat că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Se susține, astfel, că acțiunea introductivă preciza că, pe durata litigiului, reclamanta înțelege să-și aleagă domiciliul la sediul profesional al cabinetului de avocatură care o reprezintă, situat în Galați. Toate actele de procedură s-au comunicat la domiciliul ales, mai puțin sentința civilă nr. 641 din 23 mai 2003 a Tribunalului Constanța care a fost transmisă la domiciliul reclamantei din București. Deși textul de lege citat se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că, reclamanta critică faptul că la judecata în apel nu s-a observat că în procedura ce s-a derulat la tribunal au fost încălcate dispozițiile art. 105 C. proc.

civ. și, prin urmare, instanța de apel a greșit atunci când a constatat că apelul nu a fost declarat în termen. Prin urmare, Înalta Curte va analiza recursul din punctul de vedere al dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele motive: Conform art. 90 C. proc. civ., înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat. Conform art. 93 din același cod, în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.

Pe cale de consecință, faptul alegerii unui domiciliu nu instituie pentru instanțe obligația comunicării actelor de procedură la domiciliul ales decât în măsura în care, odată cu alegerea domiciliului, s-a indicat și numele persoanei la care se va face comunicarea. Textul art. 93 C. proc. civ. este clar în acest sens, stipulând chiar faptul că în lipsa indicării persoanei căreia i se vor comunica actele de procedura, comunicarea se va face întotdeauna la domiciliul părții. Or, se constată că în cererea pe care a depus-o inițial la Judecătoria Constanța, reclamanta și-a indicat domiciliul din București și a făcut mențiunea că are domiciliul ales pe durata procesului la sediul profesional al cabinetului de avocatură care o reprezintă, fără a indica și numele persoanei la care ar fi urmat să i se comunice actele de procedură.

Acest lucru a și determinat instanțele să procedeze la comunicarea tuturor actelor de procedură la domiciliul reclamantei, nefiind real faptul că doar sentința civilă nr. 641 din 23 mai 2003 a Tribunalului Constanța a fost comunicată la domiciliul reclamantei din București. Dacă voința reclamantei ar fi fost aceea ca actele de procedură să fie comunicate la apărătorul său, și-ar fi manifestat-o încă la primul termen din judecata ce a avut loc în fața tribunalului pentru că și hotărârea de declinare a competenței a fost comunicată tot la domiciliul din București, procedura fiind îndeplinită și de acea dată prin afișare.

Mai mult decât atât, în procedura ce s-a derulat în fața Curții de Apel Constanța, reclamanta a fost citată tot la domiciliul din București și deși prin motivele de apel critică faptul că nu i s-au comunicat actele de procedură la domiciliul ales, se mărginește doar să solicite judecarea cauzei și în lipsă nesolicitând nici de data aceasta comunicarea actelor de procedură la acea adresă. De altfel, reclamanta a cunoscut întreaga derulare a procedurii deoarece avocatul său a fost prezent la toate termenele de judecată, mai puțin la termenul de judecată a apelului când, așa cum s-a arătat, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta G.A. împotriva deciziei civile nr. 174/C din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2004.