ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă
înregistrată sub nr. 3333 din 18 august 2003, la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul R.N., în
contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bacău - Comisia de aplicare a Legii nr.
189/2000, a contestat perioada 15 octombrie 1941 - 6 martie 1945, pentru care i
s-a stabilit calitatea de beneficiar al acestei legi, față de perioada 15
septembrie 1940, așa cum a solicitat și cum rezultă din probele depuse.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a susținut că hotărârea Comisiei este greșită sub aspectul
recunoașterii datei de început, a refugiului, și anume, 15 octombrie 1941, față
de data reală, 7 septembrie 1940, în acest sens invocând hotărârea nr. 5482/2003,
prin care Comisia Casei Județene de Pensii Constanța a acordat fratelui său,
aflat în aceeași situație, drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 15
septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pârâta Casa Județeană de
Pensii Bacău a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și
menținerea hotărârii Comisiei, ca fiind legală și conformă cu actele depuse.
Prin sentința civilă nr. 167
din 14 octombrie 2003, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului,
reținând că din înscrisul privind situația averii tatălui acestuia, rezultă că
la 7 septembrie 1940, dar și la 24 octombrie 1941, familia reclamantului se
afla tot în Bulgaria.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamantul R.N., susținând că instanța, în aprecierea
probelor, nu a reținut că data de 7 septembrie 1940 a fost menționată în
declarația de avere a părinților și confirmată de cei doi martori, ca fiind data
reală de început a perioadei de refugiu.
Recursul se constată a fi fondat.
Verificându-se actele
dosarului, se constată că în cauză, conform art. 4 alin. (2) din Normele aprobate
prin H.G. nr. 127/2002, declarațiile martorilor F.N. și Z.M. au atestat faptul
refugierii reclamantului, împreună cu familia sa, din localitatea Ezibei,
județul Caliacra, ca urmare a Tratatului româno-bulgar de la Craiova, privind schimbul de populație. Această situație rezultă și din declarația de avere
imobiliară rurală dată de tatăl reclamantului, la 7 septembrie 1940, cu ocazia
trecerii bunurilor deținute, în proprietatea statului bulgar.
Soluția instanței fiind
nelegală, urmează a se admite prezentul recurs, a se casa sentința atacată și
în fond, a se admite acțiunea formulată de reclamant, cu consecința
recunoașterii calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și acordării
drepturilor corespunzătoare perioadei reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
R.N. împotriva sentinței civile nr. 167 din 14 octombrie 2003, pronunțată Curtea
de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
în fond, admite acțiunea precizată a reclamantului.
Anulează hotărârea nr. 447
din 26 iunie 2003 a Casei Județene de Pensii Bacău și obligă pârâta să emită o
nouă hotărâre prin care să îi recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar
al Legii nr. 189/2000 și să îi acorde acestuia, drepturile corespunzătoare
perioadei 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie
2002.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 februarie 2005.