ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1024/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 3650 din 3 septembrie 2003, la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta M.E. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 469

din 8 iulie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de persoană

strămutată, în sensul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu

acordarea drepturilor cuvenite, începând cu 1 aprilie 2003.

În motivare, reclamanta a

arătat că la 10 septembrie 1940, familia sa, ca urmare a somației de a părăsi

localitatea Brețcu, s-a refugiat în comuna Ruși, satul Slivnic, județul Sibiu,

unde a rămas până în vara anului 1945.

S-a mai arătat că hotărârea

de respingere a cererii sale, a fost motivată de Comisie, în sensul că la

momentul refugiului mamei, cu alți membri ai familiei, reclamanta se afla la

studii în Ploiești.

Pârâta Casa Județeană de

Pensii Bacău a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea

că actele prezentate conțin informații eronate și că reclamanta nu a avut

calitatea de refugiată, întrucât se afla la studii, pe teritoriul României,

încă din anul 1939.

Prin sentința civilă nr. 187

din 28 octombrie 2003, instanța învestită a admis acțiunea reclamantei, a

anulat hotărârea nr. 469 din 8 iulie 2003, a constatat că aceasta are calitatea

de persoană strămutată, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și ca

urmare, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/20000, începând cu

1 aprilie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că la data refugierii familiei sale din localitatea

Brețcu, teritoriu cedat Ungariei, în Regat, la Sibiu, reclamanta, minoră fiind, se afla în grija familiei sale refugiate, iar împrejurarea că în acea perioadă era

elevă internă la un liceu din Ploiești, nu are efecte juridice asupra calității

sale de persoană refugiată, obligată să-și urmeze familia, în localitatea de

refugiu.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, cu motivarea că

instanța de fond, a apreciat greșit situația de fapt în care s-a aflat

reclamanta, reținând că aceasta ar avea calitatea de strămutat, în acest sens

existând neconcordanțe între declarațiile de martor și actele prezentate.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 din Normele

de aplicare a O.G. nr. 105/1000, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care

a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice, în această categorie fiind incluse și persoane care au fost expulzate

sau refugiate, cum este cazul în speță.

Verificându-se actele

dosarului, se constată că refugiul reclamantei, împreună cu membrii familiei,

s-a produs din motive etnice, în urma ocupării Ardealului de Nord - Vest,

dovedindu-se că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, localitatea de

domiciliu a acesteia, Brețcu, s-a aflat sub stăpânire maghiară, astfel cum

rezultă din adeverința emisă de Primăria comunei Brețcu.

În același sens, actul emis

de Primăria comunei Slimnic, județul Sibiu, atestă faptul că reclamanta a fost

refugiată în satul Ruși, în perioada 1940 - 1945, conform evidențelor din

documentul „Recensământul General al Populației”.

Așadar, instanța de fond a

reținut în mod întemeiat că reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, având calitatea de persoană strămutată pe

întreaga durată a refugiului, în care, minoră fiind, și în perioada studiilor,

s-a aflat în întreținerea familiei.

În concluzie, sentința

pronunțată în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 187 din 28

octombrie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2005.