ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4574/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta V.O. a formulat acțiune

la data de 22 aprilie 2003, înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin care a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Cluj și a solicitat anularea hotărârii nr. 9364 din 4

aprilie 2003 emisă de pârâtă, precum și obligarea acesteia să emită o nouă

hotărâre, prin care să îi recunoască calitatea de persoană strămutată și

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că părinții săi au fost obligați să plece în refugiu, din localitatea

de domiciliu, comuna Baica, județul Sălaj, în localitatea Sibiu, la data de 5

ianuarie 1941, din motive etnice, urmare a ocupării teritoriului românesc de

către unguri, în 1940. A mai precizat reclamanta că s-a născut la data de 26

iulie 1944, iar părinții au revenit din refugiu la 6 octombrie 1945.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 563 din 14 mai

2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 9364/2003 și a obligat pârâta să

îi recunoască reclamantei, calitatea de refugiat și să îi acorde drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamanta se încadrează în categoria persoanelor

strămutate, statut avut de părinții săi, pe care nici pârâta nu îl contestă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta, criticând hotărârea ca fiind nelegală, instanța

interpretând și aplicând greșit actele normative citate.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art.

1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care a fost

persecutată de regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, iar la art. 1 lit. c), este

prevăzută persoana care a fost strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

De aceste drepturi compensatorii

beneficiază toate persoanele care au suferit restricțiile și privațiunile la

care au fost supuse, indiferent de vârstă.

Această concluzie rezultă din

cuprinsul textelor actelor normative menționate. A exclude de la beneficiul

legii pe copiii minori care au avut de suferit alături de părinții lor,

înseamnă a crea o discriminare ce nu este în concordanță cu scopul și spiritul

urmărit de această lege, cu caracter reparator.

Din dosar a rezultat cu

certitudine că părinții reclamantei au fost strămutați, astfel că și reclamanta

are același statut juridic.

Față de aceste considerente, Curtea de Casație constată că

sentința instanței de fond este legală, iar pe cale de consecință, recursul

urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 563 din 14 mai 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 decembrie 2003.