ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6970/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6970/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 12
decembrie 2003, reclamanta M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 11552 din 28
octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru acordarea
drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 44 din 13 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 11552 din 28 octombrie 2003, emisă de pârâtă
și a obligat-o să recunoască reclamantei, statutul de refugiată, în perioada 28
iunie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,
începând cu data de 1 septembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut din actele depuse și declarațiile martorilor audiați, că reclamanta s-a
născut la 28 iunie 1943, după ce părinții săi s-au refugiat din teritoriul Ardealului
de Nord, aflat sub ocupație străină, între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945,
având ca și părinții săi, statutul de refugiat.
Împotriva sus-menționatei sentințe a
declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.
9 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii,
întrucât reclamanta nu era născută la data strămutării părinților, deci nu și-a
schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice, astfel cum
prevăd dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 127/2002, care definesc noțiunea de
persoană strămutată.
Recursul este nefondat.
Prin O.G. nr. 105/1999, aprobată
prin Legea nr. 189/2000 și prin H.G. nr. 127/2002, s-au prevăzut drepturi bănești
de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situația de „refugiat”.
Din actele depuse la dosar și
declarațiile martorilor audiați, s-a reținut că reclamanta-intimată s-a născut
în perioada în care părinții săi s-au aflat în refugiu, respectiv la 28 iunie
1943.
Întrucât s-a dovedit situația de
refugiați a părinților reclamantei, s-a reținut că aceasta minoră fiind, a avut
aceiași situație și regimul de „refugiat”.
Dispozițiile legale aplicabile
persoanelor strămutate, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor
născute în refugiu, care alături de ceilalți membri ai familiei, au suferit
persecuții etnice, de la acordarea drepturilor bănești.
Întrucât, prin refugiere, cetățenii
români au suferit prejudicii, pentru motive de echitate nu se justifică
aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor, refugiați împreună cu
părinții sau născuți în refugiu, statul având obligația de protecție și sprijin
în mod egal, a tuturor cetățenilor săi.
Așa fiind, recursul declarat de
pârâtă este nefondat și urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 44 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 septembrie 2004.