ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2721/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 2908 din 11 iunie 2004, reclamanta S.V. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr.

859 din 12 mai 2004, prin care pârâta i-a respins cererea de stabilire a

calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

declarații de martori, prin care a făcut dovada că este născută în perioada

refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 264

din 8 iulie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că, fiind născută la 15

iunie 1944, adică la 4 ani de la refugiul părinților săi, nu se încadrează în

prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și ale art. 2 din H.G. nr. 127/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta S.V., susținând că este netemeinică și nelegală,

față de împrejurarea, dovedită cu înscrisuri și martori și necontestată,

potrivit căreia s-a născut în perioada refugiului părinților săi.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. (1) lit. c)

din O.G. nr. 105/1999,

privind acordarea unor

drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice

,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui

act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată,

a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta,

începând cu data nașterii sale, respectiv 15 iunie 1944, a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Adresa Ministerului

Justiției nr. 1516 din 2 august 2002, invocată de intimata-pârâtă, potrivit

căreia, de prevederile art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, ar beneficia

numai copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau

concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților,

reprezintă un punct de vedere care are semnificația invocată doar în sistemul

administrației publice.

În ceea ce privește

autoritatea judecătorească, potrivit art. 124 alin. (1) și (3) din Constituția

republicată, justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii sunt

independenți și se supun numai legii, astfel că punctul de vedere exprimat de o

autoritate administrativă nu poate avea caracter obligatoriu pentru instanțele

judecătorești, fiind contrar finalității legii.

Pentru considerentele

arătate, sentința atacată va fi casată și, pe fond, va fi admisă acțiunea

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.V. împotriva sentinței civile nr. 264 din 8 iulie 2004 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și,

în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 859 din 12 mai 2004 a Comisiei

din cadrul Casei Județene de Pensii Bacău. Constată că recurenta-reclamantă

beneficiază de drepturile acordate prin O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 15

iunie 1944 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2004.

Obligă autoritatea pârâtă să

emită o nouă hotărâre în acest sens.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2005.