ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2721/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 2908 din 11 iunie 2004, reclamanta S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 859 din 12 mai 2004, prin care pârâta i-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarații de martori, prin care a făcut dovada că este născută în perioada refugiului părinților săi. Prin sentința civilă nr. 264 din 8 iulie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că, fiind născută la 15 iunie 1944, adică la 4 ani de la refugiul părinților săi, nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și ale art. 2 din H.G.

nr. 127/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta S.V., susținând că este netemeinică și nelegală, față de împrejurarea, dovedită cu înscrisuri și martori și necontestată, potrivit căreia s-a născut în perioada refugiului părinților săi. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. (1) lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice , astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. Cum, în cauză, s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv 15 iunie 1944, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa. Adresa Ministerului Justiției nr. 1516 din 2 august 2002, invocată de intimata-pârâtă, potrivit căreia, de prevederile art. (1) lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, ar beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților, reprezintă un punct de vedere care are semnificația invocată doar în sistemul administrației publice. În ceea ce privește autoritatea judecătorească, potrivit art. 124 alin. (1) și (3) din Constituția republicată, justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, astfel că punctul de vedere exprimat de o autoritate administrativă nu poate avea caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești, fiind contrar finalității legii. Pentru considerentele arătate, sentința atacată va fi casată și, pe fond, va fi admisă acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.V. împotriva sentinței civile nr. 264 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și, în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 859 din 12 mai 2004 a Comisiei din cadrul Casei Județene de Pensii Bacău. Constată că recurenta-reclamantă beneficiază de drepturile acordate prin O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 15 iunie 1944 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2004. Obligă autoritatea pârâtă să emită o nouă hotărâre în acest sens. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.