ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1963/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 1305 din 26

februarie 2004, reclamanta A.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 784 din 23 ianuarie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i

acorde beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada

martie 1940 - 1945.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 183 din 13

aprilie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamanta A.O., în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău. A anulat hotărârea nr. 784 din 23

ianuarie 2004, a admis în parte cererea reclamantei, înregistrată la pârâtă,

sub nr. 50022 din 10 aprilie 2003. A constatat că reclamanta îndeplinește

calitatea de „strămutat”, prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și

că beneficiază de drepturile prevăzute de aceeași lege, pentru perioada martie

1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor de la 1 mai 2003.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamanta a locuit în orașul Cernăuți, în cursul anului 1943, până

în luna martie 1944, când s-a refugiat în județul Olt.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că reclamanta nu a prezentat nici un document

cu care să facă dovada persecuției din motive etnice, pentru refugiul din 1945,

neprezentând dovada că la sfârșitul perioadei prevăzută de Legea nr. 189/2000,

se afla în țară.

Examinând sentința atacată,

motivele de recurs, materialul probator aflat în dosar și dispozițiile legale

aplicabile în cauză, instanța reține că recursul este nefondat.

Este necontestat că din

declarațiile martorilor Z.D. și Z.R., ca și din carnetul de evacuat al mamei

reclamantei, rezultă că aceasta a fost nevoită să se refugieze împreună cu mama

sa, din localitatea Jadova - U.R.S.S., în județul Olt din România.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945,

a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.

Intimatei-reclamante îi sunt

incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată și

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Așa fiind, se va respinge

recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 183 din 13

aprilie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2005.