ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4858/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 810/2003 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

reclamanții B.I., B.M., B.J.S. și B.E.C. (fostă U.E.C.) au chemat în judecată

pe pârâtele C.E.C. SA și A.V.A.B., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin

care să se constate caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de

120.030.200 lei și dreptul reclamanților la dobânda legală de 6% fără obligația

dovedirii vreunei pagube.

Pârâta C.E.C. SA a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii,

excepția de prematuritate a acțiunii și excepția lipsei calității procesuale

pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată,

A.V.A.B. a solicitat instanței să pună în vedere reclamanților să-și precizeze

acțiunea, să decline competența de soluționare către Tribunalul București, secția

comercială.

Prin sentința comercială nr.

58 din 7 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială

a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Cauza a fost înregistrată

sub nr. 15137/2003 pe rolul Tribunalului București.

Prin sentința comercială nr.

1628 din 4 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București a fost admisă

excepția, s-a respins acțiunea în constatare ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ.,

cererea prin care se solicită constatarea unei situații de fapt, a unei

calități ca în speța de față se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.

Prin decizia comercială nr. 161

din 28 aprilie 2004, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul

declarat de apelanții B.I., B.M., B.J.S. și B.E.C., împotriva sentinței nr.

1628 din 4 februarie 2004 a Tribunalului București.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții B.I., B.M., B.J.S. și B.E.C. În declarația de

recurs nu se indică temeiurile de drept ale acestuia și se critică hotărârea atacată

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivul de nelegalitate

invocat constă în greșita interpretare și aplicare de către instanțe art. 111 C.

proc. civ., întrucât ei au solicitat constatarea existenței unui drept care li

se cuvine.

Cu ocazia judecării

recursului Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților excepția

nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii

atacate, conform art. 302

1

C. proc. civ. Această excepție apare ca

nefondată având în vedere că din redactarea motivelor de recurs, făcută de

reclamanți fără pregătire juridică, se poate desprinde motivul prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv că instanțele au interpretat greșit

acțiunea ca fiind în constatarea unei stări de fapt și nu una în constatarea

existenței unui drept.

Tot din oficiu a fost

invocată și pusă în discuția părților excepția soluționării căii de atac

împotriva sentinței Tribunalului București de către Curtea de Apel ca și apel

în condițiile în care, calea de atac trebuia calificată drept recurs.

Acțiunea reclamanților,

chiar fiind o acțiune în constatare, nu poate fi apreciată ca având un obiect

neevaluabil în bani, atâta timp cât dreptul vizat este un drept patrimonial,

respectiv un drept de creanță de 120.030.200 lei. Prin precizarea din 31

octombrie 2003 reclamanții nu au adus o modificare acțiunii inițiale, iar

precizarea din 4 februarie 2004, nu este semnată de reclamanți.

Calificarea unei acțiuni în

justiție ca fiind în constatare și nu în realizare nu atrage automat și

caracterul nepatrimonial, neevaluabil în bani al acesteia, cu consecințe,

uneori, asupra competenței materiale sau de atribuțiune, ci obiectul acțiunii

civile sau comerciale, chiar în constatare, se raportează la pretenția ce se

afirmă în justiție, la dreptul, patrimonial sau nepatrimonial, ce se dorește a

fi ocrotit.

În cauză acțiunea în

constatarea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței în sumă de 120.030.200

lei are în mod cert un obiect evaluabil în bani și ca atare competența

materială sau de atribuțiune și căile de atac vor fi examinate prin prisma

acestui caracter al acțiunii.

Obiectul prezentei acțiuni

fiind sub 200 milioane lei, calea de atac împotriva sentinței Tribunalului era,

potrivit art. 282

1

C. proc. civ. (anterior modificării prin Legea nr.

195/2004), recursul și nu apelul.

Drept urmare Înalta Curte

urmează ca în temeiul art. 312 alin. (3), raportat la art. 306 alin. (2), să

admită recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu și

să se caseze decizia instanței de apel.

Având în vedere că

Tribunalul București a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității acțiunii,

fără a intra în cercetarea fondului, iar Curtea de apel, judecând în recurs nu

a putut aborda fondul cauzei, trimiterea cauzei după casare se va face la

Judecătoria sectorului 1 București, instanța competentă material în prezent, cu

soluționarea acestei cauze, potrivit art. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții B.I., B.M., B.J.S. și B.E.C.

Casează decizia nr. 161 din

28 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a Comercială și trimite

cauza la Judecătoria sectorului 1 București, pentru soluționarea pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2004.