ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1645/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 11 iulie 2003, reclamanta N.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 2005 din 14 aprilie 2003,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii sale a

susținut că a făcut dovada că s-a refugiat din localitatea de domiciliu, comuna

Lunca Bradului, în localitatea Nyirmoda - Ungaria.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 387 din 29

septembrie 2003, a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada

unor persecuții din motive etnice, pretinsa strămutare în altă localitate,

decât cea de domiciliu, nedatorându-se autorităților române, ci autorităților

maghiaro - germane, reclamanta fiind și ea de etnie maghiară.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta, susținând, în esență, că instanța a apreciat eronat starea

de fapt și a aplicat greșit legea.

Recursul este fondat.

Prin hotărârea nr. 2005 din

14 aprilie 2003, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș a respins cererea

formulată de reclamanta N.G., prin care a solicitat stabilirea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că aceasta nu a făcut dovada că se

încadrează în dispozițiile actului normativ menționat.

Din copia certificatului de

naștere rezultă că reclamanta s-a născut la 27 mai 1937, în localitatea Lunca Bradului,

raionul Toplița, județul Mureș.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor B.E. și B.M. rezultă că reclamanta a părăsit

localitatea de domiciliu, Lunca Bradului, în septembrie 1944, „fiind obligată

de armatele germană și maghiară” să se refugieze în localitatea Nyirmoda, în

Ungaria, de unde s-a reîntors în luna mai 1945.

Înscrisurile menționate au

confirmat realitatea părăsirii de către reclamantă, cetățean român, a

localității de domiciliu și plecării forțate în altă localitate, de unde a

revenit în mai 1945.

Împrejurarea că localitatea

de refugiu se afla în Ungaria, nu are relevanță, câtă vreme părăsirea

domiciliului, a întregii gospodării, ca urmare a evacuării forțate a populației,

indiferent de etnie, de către armatele germană și maghiară, este o realitate,

iar revenirea în localitatea de domiciliu este o certitudine.

În ce privește motivele

evacuării, situația de fapt trebuia apreciată în funcție de realitățile

istorice ale momentului, apropierea frontului în zona de domiciliu a

reclamantei, în perioada menționată de aceasta, care a determinat luarea unor

măsuri, inclusiv cea a evacuării populației, neputând fi negată.

În consecință, față de cele

ce preced, se constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, se va

casa hotărârea primei instanțe și în fond, se va admite acțiunea reclamantei,

cu consecința anulării actului administrativ atacat și obligării pârâtei să

emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie

1945, începând de la 1 februarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta N.G. împotriva sentinței civile nr. 387 din 29 septembrie 2003, a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond admite acțiunea formulată de reclamanta N.G.

Anulează hotărârea nr. 2005/2003,

emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș. Obligă pe pârâtă să emită o

nouă hotărâre prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data

de 1 februarie 2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.