Decizia nr. 1645/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 iulie 2003, reclamanta N.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 2005 din 14 aprilie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii sale a susținut că a făcut dovada că s-a refugiat din localitatea de domiciliu, comuna Lunca Bradului, în localitatea Nyirmoda - Ungaria. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 387 din 29 septembrie 2003, a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada unor persecuții din motive etnice, pretinsa strămutare în altă localitate, decât cea de domiciliu, nedatorându-se autorităților române, ci autorităților maghiaro - germane, reclamanta fiind și ea de etnie maghiară.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, susținând, în esență, că instanța a apreciat eronat starea de fapt și a aplicat greșit legea. Recursul este fondat. Prin hotărârea nr. 2005 din 14 aprilie 2003, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș a respins cererea formulată de reclamanta N.G., prin care a solicitat stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că aceasta nu a făcut dovada că se încadrează în dispozițiile actului normativ menționat. Din copia certificatului de naștere rezultă că reclamanta s-a născut la 27 mai 1937, în localitatea Lunca Bradului, raionul Toplița, județul Mureș. Din declarațiile autentificate ale martorilor B.E. și B.M.

rezultă că reclamanta a părăsit localitatea de domiciliu, Lunca Bradului, în septembrie 1944, „fiind obligată de armatele germană și maghiară” să se refugieze în localitatea Nyirmoda, în Ungaria, de unde s-a reîntors în luna mai 1945. Înscrisurile menționate au confirmat realitatea părăsirii de către reclamantă, cetățean român, a localității de domiciliu și plecării forțate în altă localitate, de unde a revenit în mai 1945. Împrejurarea că localitatea de refugiu se afla în Ungaria, nu are relevanță, câtă vreme părăsirea domiciliului, a întregii gospodării, ca urmare a evacuării forțate a populației, indiferent de etnie, de către armatele germană și maghiară, este o realitate, iar revenirea în localitatea de domiciliu este o certitudine.

În ce privește motivele evacuării, situația de fapt trebuia apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului, apropierea frontului în zona de domiciliu a reclamantei, în perioada menționată de aceasta, care a determinat luarea unor măsuri, inclusiv cea a evacuării populației, neputând fi negată. În consecință, față de cele ce preced, se constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, se va casa hotărârea primei instanțe și în fond, se va admite acțiunea reclamantei, cu consecința anulării actului administrativ atacat și obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, începând de la 1 februarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta N.G. împotriva sentinței civile nr. 387 din 29 septembrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond admite acțiunea formulată de reclamanta N.G. Anulează hotărârea nr. 2005/2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș. Obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.