ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2105/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 666

din 19 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta J.M., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, privind anularea hotărârii

nr. 1336 din 26 iunie 2003, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă

cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că reclamanta s-a refugiat din localitatea

Lucăceni, regiunea Baia Mare, aflată sub administrație maghiară, în localitatea

Tăuții de Sus, raionul Șomcuța, aflată tot sub autoritate maghiară, nefiind

dovedit că aceasta ar fi suferit persecuții din motive etnice, schimbându-și

domiciliul într-o localitate administrată de autoritățile maghiare.

A mai reținut instanța, că

nu prezintă relevanță, împrejurarea că martorilor care au dat declarații în

cauză, li s-a recunoscut statutul de refugiat, întrucât din conținutul

declarațiilor nu rezultă că aceștia s-au refugiat în aceeași localitate cu

reclamanta.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta J.M., cu motivarea că părinții săi au fost

strămutați, din motive etnice, de către autoritățile maghiare, într-o altă

localitate, decât cea de domiciliu, unde aceasta s-a născut, astfel că se

încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile

acestei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții din motive etnice.

Verificându-se actele

dosarului, se constată că în cauză schimbarea domiciliului părinților din

localitatea căzută sub ocupație maghiară, într-o altă localitate aflată, de

asemenea, sub aceeași autoritate, nu se încadrează în situațiile expres

reglementate de lege, care a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii,

persoanelor refugiate din teritoriile ocupate (Ardealul de Nord).

Cum în speță, reclamanta nu

a dovedit că a suferit persecuții de natură etnică, în sensul prevăzut de

dispozițiile legale menționate, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ., să se respingă prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de J.M. împotriva sentinței civile nr. 666 din 19 mai 2004 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2005.