ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.10.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4925/2004

HOTĂRÂRE
01.10.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4925/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 506 din 16

aprilie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A.A. împotriva

sentinței penale nr. 57/1999 a Tribunalului București, secția I penală,

pronunțată în dosarul penal nr. 5209/1997, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 2301/2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală.

A fost obligat, condamnatul

revizuient la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu s-a dispus

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin adresa nr. 64/III – G/2004 Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, a înaintat instanței cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 57 din 9 februarie 1999, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, în dosarul nr. 5209/1997, formulată de condamnatul

D.A.A., cererea fiind înregistrată sub nr. 576/2004.

În motivarea cererii revizuientul condamnat

D.A.A. a arătat că se află în prezent în posesia unor probe și deducții pe care

instanțele de judecată nu le-au avut în vedere și nu le-au interpretat, de

natură să stabilească adevăratul făptuitor, astfel încât solicită să se

constate că s-a pronunțat o hotărâre netemeinică de condamnare pentru faptele

pe care nu le-a recunoscut.

Prima instanță a apreciat că cererea

formulată de revizuient este inadmisibilă, deoarece acesta nu a arătat concret

în fața procurorului și nici a instanței probele sau „deducțiile” care nu au

fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel revizuientul condamnat, criticând-o, în sensul că în mod greșit

i-a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece aceasta îndeplinește cerințele

prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 392 din 26

mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul revizuient D.A.A., solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor atacate și pe fond, admiterea cererii de revizuire și

rejudecarea în fond a cauzei, deoarece în prezent se află în posesia unor probe

și deducții pe care instanțele de judecată nu le-au cunoscut și nu au avut

posibilitatea să le interpreteze pentru a stabili adevăratul făptuitor.

Recursul declarat nu este fondat.

În prevederile art. 394 lit. a) C.

proc. pen., se menționează expres că previziunea unei hotărâri judecătorești

definitive poate fi cerută dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Așadar, admiterea unei cereri de

revizuire este condiționată nu numai de existența unor fapte sau împrejurări

care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dar și de faptul

că acestea să poată dovedi netemeinicia unei hotărâri de condamnare.

Cum revizuientul nu a indicat în

concret probele pe care instanțele nu le-au avut în vedere la pronunțarea

hotărârii de condamnare, se constată că recursul este nefondat și urmează să

fie respins ca atare.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de condamnatul revizuient D.A.A. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient D.A.A. împotriva deciziei penale nr. 392 din

26 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnatul

revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 515/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 130 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2343/2005, a fost respinsă, ca inadmisi
ÎCCJ 2007-06-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2007
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1442 din 13 decembrie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus, în baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen., respingere
ÎCCJ 2004-12-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6481/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1106 din 10 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale
ÎCCJ 2005-06-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3453/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 200/ F din 17 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuir
ÎCCJ 2007-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2007
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1136 din 17 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5812 /2005, s-a respins, ca nefondat
Sursă