ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4844/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4844/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înaintată la 22 aprilie
2004 la Judecătoria Târnăveni, Biroul de carte funciară, SC M. Mureș SA, Târgu-Mureș
a solicitat înscrierea în C.F. 1175 Târnăveni, a imobilului situat pe str. R.,
care are destinația de spațiu comercial și se află în patrimoniul societății.
În motivarea cererii, reclamanta a
învederat că prin Încheierea de C.F. nr. 8121/1981 a fostului Notariat de Stat Județean
Mureș s-a dispus intabularea imobilului sus-indicat, având nr.top.
354/3/2/1/1/1, număr topografic care nu se regăsește în C.F. 1175.
Prin încheierea nr. 1031 din 29
aprilie 2004 a Judecătoriei Târnăveni, Biroul de carte funciară, s-a respins,
ca nefondată, cererea formulată de societate, motivat de faptul că în urma
dezmembrării imobilului, acesta a fost intabulat în C.F. nr. 5942 Târnăveni.
Împotriva încheierii menționate,
reclamanta a înaintat, în termen legal, apel, conform art. 284 C. proc. civ.,
învederând că, în baza încheierii de C.F. menționate, coroborat cu H.G. nr. 391/1995
și a protocolului nr. 3072/1995, imobilul situat în Târnăveni, trebuie
intabulat în C.F. 1175 Târnăveni. Că, actualele înscrieri din C.F. nu mai
corespund realității, deoarece s-a omis, fără culpa reclamantei, înscrierea în C.F.
1175 Târnăveni a imobilului pe care îl are în patrimoniul său.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin
decizia nr. 774/A din 6 octombrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat
de petiționara SC M. Mureș SA împotriva încheierii nr. 1031 din 29 aprilie
2004, pronunțată în dosarul C.F. nr. 1031/2004 a Judecătoriei Târnăveni.
S-a reținut că potrivit art. 22 din
Legea nr. 7/1996, privind cadastru și publicitatea imobiliară, dreptul de
proprietate imobiliară precum și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se
vor înscrie în cartea funciară, numai în baza actului prin care s-au constituit
ori s-au transmis în mod valabil.
În speță, protocolul nr. 3072/1995
de care se prevalează reclamanta nu constituie un mod de dobândire a dreptului
de proprietate imobiliară, chiar dacă se face referire și la dispozițiile H.G.
nr. 391/1995. Protocolul menționat a fost încheiat cu Consiliul Local al
orașului Târnăveni care a predat în administrare societății reclamante
imobilul, ceea ce nu echivalează cu transmiterea dreptului de proprietate.
Încheierea de carte funciară nr. 8121/1981
a fostului Notariat de Stat județean Mureș, dispune intabularea imobilului cu
nr.top.364/3/2/1/1/1, însă din actualele evidențe de carte funciară rezultă că
acest nr.top. vizează imobilul din C.F. nr. 5942 Târnăveni, și nu C.F. nr. 1175
Târnăveni.
În contextul menționat, prima
instanță în mod corect a respins cererea reclamantei pentru intabularea
imobilului sus-indicat, urmând ca după identificarea topometrică a acestuia să
se dispună rectificarea cărții funciare în care este intabulat în prezent și a
se da eficiență actelor scrise de care se prevalează societatea comercială.
În consecință, în temeiul art. 296 C.
proc. civ., urmează a se păstra în tot, încheierea civilă atacată și a se
respinge, ca nefondat, apelul reclamantei.
Împotriva acestei din urmă decizii,
în termen legal, a declarat recurs SC M. Mureș SA, solicitând în temeiul art. 304
pct. 9 C. proc. civ., modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de
înscriere în C.F. a dreptului de proprietate al recurentei asupra imobilului
situat în Târnăveni.
Recurenta a arătat că dobândirea
dreptului său de proprietate asupra imobilului s-a făcut nu numai în baza
protocolului nr. 3072/1995 cum greșit se reține prin decizia atacată, ci și în
temeiul încheierii de carte funciară nr. 2812/1981 a fostului Notariat de Stat
Județean Mureș, a H.G. nr. 391 din 6 iunie 1995 și, în fine, prin protocolul
nr. 3072/1995.
Respingerea cererii de intabulare pe
considerentul că numărul top.354/2/1/1 al imobilului s-ar găsi în altă carte
funciară decât în cea în care a solicitat înscrierea este netemeinică și
nelegală, întrucât, în speță, nu se poate reține culpa recurentei pentru faptul
că la data predării imobilului, prin protocolul nr. 3072/1995 încheiat în baza H.G.
nr. 391, organele abilitate ale statului, care au făcut măsurătorile, nu au
identificat terenul și construcția în adevărata carte funciară sau pentru
faptul că după operarea transferului de proprietate, numărul topografic al
imobilului a fost transcris într-o altă carte funciară.
Se mai arată că instanța ar fi
trebuit să aibă rol activ și să dispună efectuarea unei expertize topometrice
pentru identificarea imobilului în C.F. și identificarea numărului topografic
și cadastral al imobilului în prezent.
Recursul nu este fondat.
Așa cum, în mod judicios, se arată
în hotărârea instanței de apel, potrivit art. 22 din Legea nr.7/1996, privind
cadastru și publicitatea imobiliară, dreptul de proprietate imobiliară și
celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în C.F. numai în
baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Or, în
speță, reclamanta nu a dovedit că ar avea un astfel de act, care să-i fi
transmis legal, dreptul de proprietate, în patrimoniu.
În dosar, nu există nici un act din
care să rezulte că fostul Consiliu Popular al orașului Târnăveni și, implicit
fostul EGCL Târnăveni, aveau un drept real asupra imobilului a cărui unitate
dispune a fi dezmembrată în 3 parcele noi, din care una ar fi cea referitoare
la imobilul în litigiu.
De altfel, chiar dacă acele acte
încheiate în 1988 ar indica existența unui drept legal, la acea dată, al
respectivelor organe, asupra imobilului, ele nu pot produce efecte juridice de
natură a-i folosi reclamantei, atâta timp cât, încheiate probabil în birou, nu
au fost însoțite de o identificare corectă pe teren și în C.F. a orașului fiind
înscrise, în altă carte funciară decât cea a imobilului.
Inexistența clarificărilor
referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului a făcut ca, ulterior,
în 6 iunie 1995 și respectiv 18 iulie 1995, prin H.G. nr. 391/1995 și
respectiv, protocolul de aplicare a hotărârii, acte prin care reclamanta a
devenit deținătoarea imobilului, să i se transmită „administrarea” imobilului,
și nu în proprietate, cum ar fi fost normal, actul fiind încheiat sub imperiul
noii Constituții, din 8 decembrie 1991.
Rezultă, astfel, că reclamanta nu a
făcut dovada existenței în patrimoniul său a unui drept de proprietate asupra
imobilului.
Pe de altă parte, încheierea de
carte funciară nr. 812/1981 a fostului Notariat de Stat județean Mureș dispune
intabularea imobilului cu nr.top.364/3/2/1/1/1, dar evidențele de carte
funciară arată că acest nr. topografic vizează imobilul din C.F. nr. 5942
Târnăveni și nu C.F. nr. 1175 Târnăveni, încât, nici acest fapt nu este de
natură a-i servi reclamantului în dovedirea vreunui drept real.
În atare situație, corect s-a
refuzat reclamantului cererea de înscriere a imobilului situat pe str. R., în C.F.
1175 Târnăveni.
În lipsa unor dovezi certe,
referitoare la dreptul de proprietate, instanțele nu se puteau substitui, în
virtutea rolului activ, reclamantului, pentru a-i administra probe care să-i
dovedească dreptul de proprietate, dovadă esențială pentru admiterea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
petenta SC M. Mureș SA împotriva deciziei civile nr. 774/A din 6 octombrie 2004
a Curții de Apel Târgu-Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.