ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4844/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înaintată la 22 aprilie 2004 la Judecătoria Târnăveni, Biroul de carte funciară, SC M. Mureș SA, Târgu-Mureș a solicitat înscrierea în C.F. 1175 Târnăveni, a imobilului situat pe str. R., care are destinația de spațiu comercial și se află în patrimoniul societății. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin Încheierea de C.F. nr. 8121/1981 a fostului Notariat de Stat Județean Mureș s-a dispus intabularea imobilului sus-indicat, având nr.top. 354/3/2/1/1/1, număr topografic care nu se regăsește în C.F. 1175. Prin încheierea nr. 1031 din 29 aprilie 2004 a Judecătoriei Târnăveni, Biroul de carte funciară, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de societate, motivat de faptul că în urma dezmembrării imobilului, acesta a fost intabulat în C.F.

nr. 5942 Târnăveni. Împotriva încheierii menționate, reclamanta a înaintat, în termen legal, apel, conform art. 284 C. proc. civ., învederând că, în baza încheierii de C.F. menționate, coroborat cu H.G. nr. 391/1995 și a protocolului nr. 3072/1995, imobilul situat în Târnăveni, trebuie intabulat în C.F. 1175 Târnăveni. Că, actualele înscrieri din C.F. nu mai corespund realității, deoarece s-a omis, fără culpa reclamantei, înscrierea în C.F. 1175 Târnăveni a imobilului pe care îl are în patrimoniul său. Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia nr. 774/A din 6 octombrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de petiționara SC M. Mureș SA împotriva încheierii nr. 1031 din 29 aprilie 2004, pronunțată în dosarul C.F.

nr. 1031/2004 a Judecătoriei Târnăveni. S-a reținut că potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, privind cadastru și publicitatea imobiliară, dreptul de proprietate imobiliară precum și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară, numai în baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. În speță, protocolul nr. 3072/1995 de care se prevalează reclamanta nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate imobiliară, chiar dacă se face referire și la dispozițiile H.G. nr. 391/1995. Protocolul menționat a fost încheiat cu Consiliul Local al orașului Târnăveni care a predat în administrare societății reclamante imobilul, ceea ce nu echivalează cu transmiterea dreptului de proprietate.

Încheierea de carte funciară nr. 8121/1981 a fostului Notariat de Stat județean Mureș, dispune intabularea imobilului cu nr.top.364/3/2/1/1/1, însă din actualele evidențe de carte funciară rezultă că acest nr.top. vizează imobilul din C.F. nr. 5942 Târnăveni, și nu C.F. nr. 1175 Târnăveni. În contextul menționat, prima instanță în mod corect a respins cererea reclamantei pentru intabularea imobilului sus-indicat, urmând ca după identificarea topometrică a acestuia să se dispună rectificarea cărții funciare în care este intabulat în prezent și a se da eficiență actelor scrise de care se prevalează societatea comercială. În consecință, în temeiul art. 296 C. proc. civ., urmează a se păstra în tot, încheierea civilă atacată și a se respinge, ca nefondat, apelul reclamantei.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs SC M. Mureș SA, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de înscriere în C.F. a dreptului de proprietate al recurentei asupra imobilului situat în Târnăveni. Recurenta a arătat că dobândirea dreptului său de proprietate asupra imobilului s-a făcut nu numai în baza protocolului nr. 3072/1995 cum greșit se reține prin decizia atacată, ci și în temeiul încheierii de carte funciară nr. 2812/1981 a fostului Notariat de Stat Județean Mureș, a H.G. nr. 391 din 6 iunie 1995 și, în fine, prin protocolul nr. 3072/1995.

Respingerea cererii de intabulare pe considerentul că numărul top.354/2/1/1 al imobilului s-ar găsi în altă carte funciară decât în cea în care a solicitat înscrierea este netemeinică și nelegală, întrucât, în speță, nu se poate reține culpa recurentei pentru faptul că la data predării imobilului, prin protocolul nr. 3072/1995 încheiat în baza H.G. nr. 391, organele abilitate ale statului, care au făcut măsurătorile, nu au identificat terenul și construcția în adevărata carte funciară sau pentru faptul că după operarea transferului de proprietate, numărul topografic al imobilului a fost transcris într-o altă carte funciară. Se mai arată că instanța ar fi trebuit să aibă rol activ și să dispună efectuarea unei expertize topometrice pentru identificarea imobilului în C.F.

și identificarea numărului topografic și cadastral al imobilului în prezent. Recursul nu este fondat. Așa cum, în mod judicios, se arată în hotărârea instanței de apel, potrivit art. 22 din Legea nr.7/1996, privind cadastru și publicitatea imobiliară, dreptul de proprietate imobiliară și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în C.F. numai în baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Or, în speță, reclamanta nu a dovedit că ar avea un astfel de act, care să-i fi transmis legal, dreptul de proprietate, în patrimoniu. În dosar, nu există nici un act din care să rezulte că fostul Consiliu Popular al orașului Târnăveni și, implicit fostul EGCL Târnăveni, aveau un drept real asupra imobilului a cărui unitate dispune a fi dezmembrată în 3 parcele noi, din care una ar fi cea referitoare la imobilul în litigiu.

De altfel, chiar dacă acele acte încheiate în 1988 ar indica existența unui drept legal, la acea dată, al respectivelor organe, asupra imobilului, ele nu pot produce efecte juridice de natură a-i folosi reclamantei, atâta timp cât, încheiate probabil în birou, nu au fost însoțite de o identificare corectă pe teren și în C.F. a orașului fiind înscrise, în altă carte funciară decât cea a imobilului. Inexistența clarificărilor referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului a făcut ca, ulterior, în 6 iunie 1995 și respectiv 18 iulie 1995, prin H.G. nr. 391/1995 și respectiv, protocolul de aplicare a hotărârii, acte prin care reclamanta a devenit deținătoarea imobilului, să i se transmită „administrarea” imobilului, și nu în proprietate, cum ar fi fost normal, actul fiind încheiat sub imperiul noii Constituții, din 8 decembrie 1991. Rezultă, astfel, că reclamanta nu a făcut dovada existenței în patrimoniul său a unui drept de proprietate asupra imobilului.

Pe de altă parte, încheierea de carte funciară nr. 812/1981 a fostului Notariat de Stat județean Mureș dispune intabularea imobilului cu nr.top.364/3/2/1/1/1, dar evidențele de carte funciară arată că acest nr. topografic vizează imobilul din C.F. nr. 5942 Târnăveni și nu C.F. nr. 1175 Târnăveni, încât, nici acest fapt nu este de natură a-i servi reclamantului în dovedirea vreunui drept real. În atare situație, corect s-a refuzat reclamantului cererea de înscriere a imobilului situat pe str. R., în C.F. 1175 Târnăveni. În lipsa unor dovezi certe, referitoare la dreptul de proprietate, instanțele nu se puteau substitui, în virtutea rolului activ, reclamantului, pentru a-i administra probe care să-i dovedească dreptul de proprietate, dovadă esențială pentru admiterea acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de petenta SC M. Mureș SA împotriva deciziei civile nr. 774/A din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.