ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4284/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Judecătoria Satu Mare, prin sentința

civilă nr. 2532 din 26 aprilie 2004, a respins acțiunea reclamantei Z.A.A., a

admis cererea reconvențională formulată de pârâtul M.I. în contradictoriu cu

reclamanta și pârâtele M.A. și M.T., în calitate de soție supraviețuitoare și,

respectiv, fiică, ale defunctului M.L. și drept consecință:

- a constatat, ca fiind simulat,

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11129 din 14 iulie 1995 de

Notariatul de stat Baia Mare, intervenit între M.L. personal și ca mandatar al

soției M.A., în calitate de vânzători și Z.A.A., în calitate de cumpărător, cu

privire la apartamentul din Baia Mare, compus din 4 camere și dependințe, și

suprafață construită de 123,70 mp, părțile comune indivize și obligatorii și

terenul în indiviziune de 25 mp;

- a dispus rectificarea C.F., în

sensul radierii mențiunilor de sub B 2 și restabilirii situației anterioare,

precum și rectificarea corespunzătoare din C.F. colectivă 10523 Baia Mare;

- a constatat că la 14 august 1994,

între M.L., cu acceptul soției și M.I. a intervenit o promisiune de

vânzare-cumpărare a imobilului menționat, cu suma de 28.000 mărci germane

(echivalentă în acel moment cu 41.160.000 lei), că prețul a fost plătit în

întregime vânzătorului la 19 iunie 1995 și că acest act este contraînscrisul

secret care exprimă voința reală a părților;

- a stabilit că sentința ține loc de

contract autentic de vânzare-cumpărare;

- a dispus intabularea în C.F., pe

numele pârâtului M.I., a dreptului de proprietate astfel dobândit.

S-a reținut că:

- reclamanta a solicitat evacuarea

pârâtului M.I., fostul ei soț, din spațiul situat în Baia Mare, despre care a

susținut că ar fi bun propriu, dobândit înaintea căsătoriei;

- în realitate, apartamentul în

discuție și o serie de bunuri mobile au fost vândute pârâtului, la 14 august

1994, de către defunctul M.L., cu suma de 29.000 mărci germane;

- la 13 iunie 1995, defunctul

vânzător a confirmat primirea integrală a prețului și s-a obligat ca până la 1

iulie 1995 să perfecteze actul în formă autentică;

- în acea perioadă, pârâtul era

căsătorit cu M.E., de care a divorțat la 15 august 1995;

- pentru a evita includerea

apartamentului în masa partajabilă, pârâtul a convenit cu reclamanta ca aceasta

să figureze în actul autentic încheiat la 4 iulie 1995 cu defunctul M.L.;

- ulterior, pârâtul s-a căsătorit cu

reclamanta, care în anul 2001 a părăsit domiciliul conjugal și s-a stabilit în

SUA, înainte de a reglementa pretențiile patrimoniale cu privire la acel

imobil;

- în momentul încheierii promisiunii

de vânzare, apartamentul în litigiu se afla în posesia și folosința pârâtului;

- în speță sunt întrunite condițiile

simulației prin interpunere de persoane.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 2146 din 25 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă cu motivarea că:

- potrivit art. 1175 C. civ., actul

secret și actul public sunt contemporane dacă primul îl precede pe ultimul sau

este concomitent cu acesta;

- specific simulației prin

interpunere de persoane este apariția în actul public a unui alt cocontractant

decât în actul secret.

Reclamanta a declarat recurs prin

care a susținut, la modul general, că în speță nu poate fi vorba despre

simulație deoarece:

- părțile din actul secret diferă de

părțile din actul public;

- în actul secret nu s-a menționat

lipsa calității de parte contractantă a uneia din părțile trecute în actul

public și cine este adevăratul contractant în acest ultim act.

În drept, recurenta a invocat

dispozițiile art. 242 alin. (2), art. 274, art. 299 C. proc. civ., precum și

ale art. 480-481 și art. 1175 C. civ.

Dezvoltarea motivelor de recurs nu

permite însă încadrarea lor în vreunul din cazurile de nelegalitate prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, conform art. 306 alin. (1)

și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamanta Z.A.A. împotriva deciziei nr. 2146/A din 25 octombrie 2004 a Curții

de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2005.