ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2487/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 3

martie 2003 reclamanta

O.I.L. a chemat în judecată pe pârâții O.L., T.T.C. și T.M. solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați a-i respecta

proprietatea și posesia asupra terenului în suprafață de 400 mp situat în

punctul “Lunca Paturilor” localitatea Voineasa și, a-și ridica edificiile de pe

teren, sau să fie autorizată a le demola pe cheltuiala pârâților.

La

14 martie 2003, prin cererea precizată ulterior, reclamanta a solicitat ca

pârâții să fie obligați a sista lucrările de construcții și a plăti

contravaloarea lipsei de folosință a terenului începând cu anul 2000.

Prin încheierea din ședința de judecată

de la data de 19 mai 2003 Judecătoria Brezoi a dispus conexarea cauzelor.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat, că posedă terenul în suprafață de 400

mp în punctul “Lunca Paturilor” cu titlul de moștenire în baza sentinței civile

nr. 536/2001 a Judecătoriei Brezoi prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune

asupra averii rămase de la O.S. decedată în anul 1987, pârâtei O.L. revenindu-i

suprafața de 400 mp în același punct. Cu ocazia punerii în posesie, arată

reclamanta în continuare, s-a constat că terenul este ocupat de pârâții

T.T.C. și T.M. care au

edificat o construcție cu parter și etaj.

Pe

baza probatoriului administrat în cauză, Judecătoria Brezoi prin sentința

civilă nr. 1070 pronunțată la data de 11 noiembrie 2003, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.L. invocată de aceasta prin

întâmpinare și a respins acțiunea reclamantei O.L. împotriva pârâților O.L.,

T.T.C. și T.M.

În

esență, cu referire la capătul principal de acțiune întemeiat pe art. 480 C.

civ., judecătoria a reținut, că sentința de partaj pe care a invocat-o

reclamanta că titlu de proprietate, are efect declarativ și nu constitutiv de

drepturi, în timp ce pârâții, care posedă terenul din 1980 fără a fi tulburați,

dețin actul translativ de proprietate respectiv contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 455 din 6 aprilie 2000, la BNP G.D., Brezoi, județul Vâlcea,

înscris în C.F. nr. 68 Voineasa în baza încheierii Judecătoriei Brezoi, Biroul

de carte funciară, din camera de consiliu de la data de 7 aprilie 200.

Cum,

soluționarea acestui capăt de cerere influențează și pe celelalte capete de

cerere, respectiv demolarea construcțiilor, sistarea lucrărilor și despăgubiri

judecătoria le-a respins în totalitate.

Sentința

a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, care, prin decizia civilă nr. 663/A

din 1 aprilie 2004 a respins, ca nefondat apelul reclamantei.

Aceasta

a declarat recurs împotriva deciziei, pe care a criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în

sensul admiterii apelului și admiterii în parte a acțiunii, pentru suprafața de

260 mp ocupată de pârâți.

A

invocat în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

“instanța interpretând greșit actele deduse judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia” respectiv “hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii”.

În

susținerea motivelor de recurs, confirmând caracterul declarativ și nu

constitutiv al hotărârii de partaj, reclamanta a arătat că instanțele au

ignorat faptul că actele prezentate de pârâți au fost întocmite

pro causa

și

în frauda dispozițiilor legale, chitanța de vânzare din 11 octombrie 1980

dintre T.T., cumpărător și B.A., G.V. și G.A., vânzători în care s-a precizat

suprafața vândută, preluată în hotărârea judecătorească de constatare a

vânzării demonstrând conduita frauduloasă a pârâților de a obține pe căi

ilicite titlul de proprietate.

A

mai arătat reclamanta, că instanța a respins apelul fără a clarifica temeiul

juridic ce a condus la această soluție și a tras concluzii greșite privind

proveniența terenului de 800 mp supus partajului între părți.

Recursul

este nefondat.

Instanța

de apel a reținut o corectă situație de fapt, pe baza probelor existente la

dosar.

Astfel

în considerentele deciziei s-a reținut pe de o parte, că prin sentința civilă

nr. 536 din 20 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Brezoi s-a dispus ieșirea

din indiviziune a moștenitorilor defunctei J.E. decedată la 12 martie 1992 și

O.S. decedată la 24 noiembrie 1987, reclamanta primind printre alte bunuri și

terenul revendicat de 400 mp situat în punctul “Lunca Paturilor”, iar pârâta

O.L., 400 mp situat în același punct, cele două terenuri învecinându-se pe o

latură cu lungimea de 24 mp, iar cu prilejul executării sentinței s-a

constatat, că pe terenul atribuit reclamantei pârâții T.T.C. și T.M., începuse

construcția unei case. Ulterior, prin expertiza care s-a efectuat în cauză, s-a

constatat, că din 400 mp teren atribuit reclamantei, pârâții T.T.C. și T.M.

ocupă 260 mp aferent casei, iar 140 mp este ocupat de V.D.

Pe

de altă parte, prin sentința civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2000 pronunțată de

Judecătoria Brezoi, s-a constatat că soții T.T.C. și T.M. sunt proprietarii

terenului în suprafață de 3325 mp situat în localitatea Voineasa punctul “Lunca

Paturi “, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 455 din

6 aprilie 2000 la BNP G.D., pârâtul T.T.C. a cumpărat de la T.T. și M. 2.859,57

mp teren situat în punctul “Lunca Paturilor” (Paturi) dobândit de vânzători

potrivit menționatei sentințe, dreptul de proprietate al pârâtului fiind

înscris în C.F. la 7 aprilie 2000.

Din

raportul de expertiză, necontestat de reclamantă, potrivit înscrisurilor puse

la dispoziția expertului, rezultă că terenul din punctul “Paturi”, în litigiu a

constituit proprietatea lui J.V. ai cărui moștenitori B.A., G.V. și G.A. au

convenit prin înscris sub semnătură privată încheiat la 11 octombrie 1980 să-l

vândă numiților T.T. și M. (vânzare constatată prin sentința civilă nr. 2/2000

a Judecătoriei Brezoi) făcând apoi obiectul vânzării către T.T.C..

Este

de menționat declarația moștenitorilor defunctei O.S. printre care și

reclamanta, cu ocazia dezbaterii succesiunii la Notariatul de Stat județean

Vâlcea la data de 25 ianuarie 1988, că în patrimoniul autoarei s-a aflat și

terenul în suprafață de 800 mp dobândit prin cumpărare în 1969 fără a poseda

acte, teren ce a făcut obiectul hotărârii de partaj invocată de reclamantă

drept titlu de proprietate. Rezultă deci că hotărârea de partaj a avut ca

obiect un teren care nu s-a aflat în proprietatea autoarei reclamantei.

Acțiunea

în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut

posesia bunului său, cere restituirea de la posesorul neproprietar.

Regula

înscrisă în art.1169 C. civ. potrivit căreia cel care face o propunere, adică

cel care pretinde ceva în fața instanței, trebuie să o dovedească, este

aplicabilă și în motivarea dreptului de proprietate în cadrul acțiunii în

revendicare.

În

speță, lipsa titlului de proprietate al autoarei a cărei succesiune a fost

dezbătură, existența la data hotărârii de partaj a actului autentic de vânzare

cumpărare ce constituie titlul de proprietate al pârâtului T.T.C.,

opozabilitatea acestui titlu dată de înscrierea dreptului în C.F. la 7 aprilie

2000, la care se adaugă și caracterul declarativ al hotărârii de partaj conduc

la concluzi că reclamanta nu a dovedit că este proprietara terenului

revendicat.

Față

de cele ce preced, urmează a se reține că, criticile formulate de recurentă

sunt neîntemeiate instanța de apel făcând o corectă aplicare a legii, și a se

respinge recursul declarat de reclamanta O.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta O.L. împotriva deciziei civile nr. 663/A din 1 aprilie 2004 a Curții

de Apel Pitești, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2005.