ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 07.12.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8798/2004

HOTĂRÂRE

07.12.2004

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8798/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 107/CA/2004,

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC T.P. SRL Arad a chemat în

judecată pe pârâții Biroul Vamal Arad, Direcția Regională Vamală Arad,

Autoritatea Națională a Vămilor și Autoritatea Națională a Vămilor, pentru

anularea declarațiilor vamale de import nr. 57393 din 21 august 2003 și nr. 57538

din 22 august 2003, nr. 59190 din 1 septembrie 2003, nr. 60515 din 5 septembrie

2003 și nr. 63023 din 16 septembrie 2003, emise de Biroul Vamal Arad, urmând a

se constata că reclamanta nu datorează debitul de 6.401.065.739 lei și să fie

obligați pârâții, la restituirea acestei sume, încasată cu titlu de drepturi de

import.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că beneficiază de regimul juridic al investițiilor directe

cu impact semnificativ în economie, stabilit prin Legea nr. 332/2001, fiind

înregistrată la Ministerul Dezvoltării și Prognozei, sub nr. 015 din 3

februarie 2003. Prin declarațiile vamale, a căror anulare a fost cerută, s-au

importat bunuri ce reprezintă utilaje tehnologice, instalații și echipamente

din categoria celor prevăzute în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 332/2001,

motiv pentru care reclamanta este scutită de plata taxelor vamale achitate, în

sumă de 6.401.065.739 lei.

Prin sentința civilă nr. 311

din 31 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată împotriva pârâților Direcția

Generală a Finanțelor Publice Arad și Ministerul Finanțelor Publice pentru

lipsa calității procesuale pasive a acesteia și a admis acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâții Biroul Vamal Arad, Direcția Regională Vamală Arad și Autoritatea

Națională a Vămilor. S-au anulat declarațiile vamale de import nr. 57393 din 21

august 2003, nr. 57538 din 22 august 2993, nr. 59190 din 1 septembrie 2003, nr.

60515 din 5 septembrie 2003 și nr. 63023 din 16 septembrie 2003, emise de pârâtul

Biroul Vamal Arad, constatându-se că reclamanta nu datorează drepturile vamale de

import încasate de pârât, în sumă de 6.401.065.739 lei. Pârâții au fost

obligați să restituie această sumă, reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că societatea reclamantă s-a înregistrat sub nr. 015 din 3

februarie 2003, la Ministerul Dezvoltării și Prognozei, cu o investiție în

valoare de 15.786 mii Euro și cu termen final de realizare a investiției, la 31

iulie 2003. În realizarea investiției prevăzute de art. 5 din Legea nr. 332/2001,

reclamanta a importat mai multe utilaje tehnologice, conform declarațiilor

vamale în litigiu, achitând suma de 6.401.065.739 lei, cu titlu de taxe vamale.

Expertiza tehnică-contabilă administrată

în cauză a stabilit că utilajele tehnologice importate de reclamantă, sunt

cuprinse în listele anexe la Ordinele comune nr. 228/2001 și nr. 388/2003, emise,

în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 332/2001, de Ministerul Dezvoltării

și Prognozei și Ministerul Finanțelor Publice.

Conform art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 332/2001, aceste bunuri sunt exceptate de la plata taxelor

vamale, astfel că este nejustificată soluția Autorității Naționale a Vămilor,

din 17 noiembrie 2003, de respingere a cererii reclamantei, pentru restituirea

sumei achitate cu acest titlu, dar nedatorate.

A fost înlăturată susținerea

pârâților - autorități vamale privind nesolicitarea de către reclamantă, a unei

autorizații vamale pentru acordarea unui regim tarifar favorabil, apreciindu-se

că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 390 din H.G. nr. 1114/2001 privind

Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României. În cauză, exceptarea de

la plata taxelor vamale operează de la lege, și anume, potrivit art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 332/2001, dispoziție legală care nu condiționează acordarea

acestui regim vamal favorabil, de vreo aprobare a autorității vamale. Un alt

punct de vedere ar aduce, de altfel, principiului supremației legii.

În sprijinul concluziei de neaplicare

a dispozițiilor art. 390 din H.G. nr. 1114/2001, sunt și dispozițiile art. 20

din Legea nr. 332/2001, care trimit la dispozițiile Legii nr. 29/1990, în

soluționarea litigiilor dintre investitor și autoritățile române, în legătură

cu drepturile și obligațiile reglementate de Legea nr. 332/2001.

Întrucât reclamanta nu a

contestat vreun act administrativ emis de Direcția Generală a Finanțelor

Publice, s-a constatat că aceste autorități fiscale nu au calitate procesuală

pasivă.

În termen legal, împotriva sentinței

civile nr. 311 din 31 mai 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, a declarat recurs, Autoritatea Națională a

Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., recurenta a arătat, în

esență, că ignorat prevederile art. 17 din Legea nr. 332/2001 și pe cele ale art.

390 din H.G. nr. 114/2001, din coroborarea acestora rezultând obligația societății

intimate, de a solicita autorității vamale, acordarea regimului tarifar

preferențial, în condițiile art. 12 din Legea nr. 332/2001.

De altfel,

intimata-reclamantă nu putea beneficia de acest regim tarifar preferențial pentru

bunurile importate, înainte de intrarea în vigoare a listei anexa la Ordinul comun nr. 388 (M. Of. nr. 844/26.11.2003), mai exact pentru bunurile importate în perioada

august - septembrie 2003, conform declarațiilor vamale atacate.

Prin întâmpinare, intimata SC

T.P. SRL Arad a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinându-se cauza, prin

prisma criticilor aduse de recurentă, dar și în temeiul art. 304

proc. civ., se reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea

sentinței atacate.

Societatea intimată se

încadrează în prevederile art. 1 și 5 din Legea nr. 332/2001, pentru promovarea

investițiilor directe, cu impact semnificativ în economie și, ca urmare,

beneficiază de facilitățile de ordin vamal prevăzute în art. 12 din acest act

normativ.

Potrivit art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 332/2001 „utilajele tehnologice, instalațiile […] achiziționate

din import, care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (3), necesare pentru

realizarea investiției, sunt exceptate de la plata taxelor vamale, conform

listei aprobate prin ordin comun al Ministerului Dezvoltării și Prognozei și al

Ministerului Finanțelor Publice”.

Utilajele tehnologice

importate de societatea intimată, cu cele cinci declarații vamale de import, a

căror anulare s-a cerut, au fost regăsite în lista anexă la Ordinul comun nr. 228 din 27 iulie 2001, astfel cum aceasta a fost completată prin lista

anexă la Ordinul comun nr. 388 din 3 octombrie 2003.

Exceptarea acestor bunuri,

de la plata taxelor vamale, este prevăzută în mod expres de Legea nr. 332/2001 -

lege specială, prin art. 12 alin. (1), care nu condiționează acordarea acestui

regim vamal preferențial, de vreo aprobare din partea autorității vamale. În

acest sens, în mod corect, instanța fondului a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 390 din H.G. nr. 1114/2001, căci adăugându-se la lege, printr-o hotărâre

de guvern s-ar încălca principiul constituțional al supremației legii.

Publicarea la 26 noiembrie 2001,

deci ulterior importului, de către societatea intimată, a unui număr de 18

bunuri, a listei anexă la Ordinul comun nr. 388/2003 al Ministerului

Dezvoltării și Prognozei și al Ministerului Finanțelor Publice nu este de natură

a înlătura exceptarea acestor bunuri, de la plata taxelor vamale, această

exceptare operând în conformitate cu legea, lista anexă la Ordinul nr. 388/2003, iar ambele ordine sunt date în aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr.

332/2001.

Față de cele expuse, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.