ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1073/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1528 din 2

decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost

condamnați inculpații B.V. și C.M.A. la câte 2 ani închisoare, primul inculpat

în baza art. 211 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și c)

și art. 76 lit. c) C. pen. și al doilea inculpat în baza art. 211 alin. (2) lit.

b) și c), cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C.

pen. și la câte 2 ani și 6 luni închisoare, ambii inculpați, în baza art. 211 alin.

(2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și c) și art. 76

lit. c) C. pen., stabilindu-se ca inculpații să execute, conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele cele mai grele, de câte 2 ani și 6

luni închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților și s-a dedus din pedepse reținerea și arestarea acestora de la 11

aprilie 2004 la zi.

S-a luat act că părțile vătămate M.A.

și D.C.Ș. nu s-au constituit părți civile.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că, la 10 aprilie 2004, în jurul orelor 20,30, inculpații B.V. și C.M.A.,

aflați în parcul Plumbuita, au acostat părțile vătămate D.C.Ș. și M.A., și

le-au cerut împrumut 200.000 lei. La refuzul acestora inculpații le-au

controlat buzunarele, iar inculpatul C.M.A. i-a luat părții vătămate M.A.

telefonul mobil și i-a aplicat o lovitură cu piciorul. Inculpatul B.V. a

amenințat ambele părți vătămate și a obligat-o pe partea vătămată D.C.Ș. să-i

dea perechea sa de pantofi sport. Tot sub amenințările inculpaților partea

vătămată D.C.Ș. a mai fost deposedată de două lanțuri și o brățară din argint.

Profitând de un moment favorabil părțile vătămate au fugit, sesizând organele

poliției.

Bunurile sustrase au fost restituite

în timpul urmăririi penale persoanelor vătămate.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite în baza declarațiilor părților vătămate, a

declarațiilor martorului C.O., a proceselor verbale de depistare și

recunoaștere din grup a inculpaților, a proceselor verbale de percheziție

corporală, a anchetelor sociale efectuate, probe coroborate cu recunoașterile

depline și amănunțite ale inculpaților.

Având în vedere conduita sinceră pe

parcursul procesului penal și regretul pentru faptele comise, instanța a

recunoscut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74

lit. c) C. pen., coborând pedepsele sub minimul legal.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 1 din

7 ianuarie 2005 a respins apelul declarat de inculpatul C.M.A., considerând

nefondate criticile pronunțate în sensul greșitei încadrări juridice dată

faptelor comise fără violență și al greșitei individualizări a pedepsei

considerată prea severă.

Astfel s-a constatat că faptele au

fost săvârșite prin amenințarea și lovirea celor două victime care au fost

deposedate de bunuri importante, telefon mobil, încălțăminte și bijuterii, ceea

ce caracterizează infracțiunile de tâlhărie reținute în cauză.

Referitor la pedepse, s-a apreciat

că acestea au fost stabilite sub minimul legal prin recunoașterea circumstanței

atenuante, prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. și că nu se justifică reducerea

acestora.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul C.M.A., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut că furtul bunurilor părților

vătămate s-a săvârșit fără violență și că în mod greșit s-au reținut

dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. și totodată că pedepsele aplicate și pedeapsa rezultantă sunt

prea severe impunându-se aplicarea unei măsuri educative ori reducerea

pedepselor.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului C.M.A. în săvârșirea la 10 aprilie 2004, în jurul orelor 20,30,

într-un parc public împreună cu o altă persoană a infracțiunilor de tâlhărie,

prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

Probele administrate, invocate mai

sus, au confirmat că la data arătată inculpații minori C.M.A. și B.V. au

acostat părțile vătămate și prin folosirea amenințărilor și lovirii le-au

sustras un telefon mobil, de la M.A. și încălțămintea, două lanțuri și o brățară

din argint de la D.C.Ș.

Ca atare, folosind violența și

amenințările pentru realizarea deposedării celor două părți vătămate de aceste

bunuri, faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

tâlhărie calificată, menționate, încadrarea juridică fiind cea corectă.

Referitor la pedepsele aplicate de 2

ani și 2 ani și 6 luni închisoare se constată că acestea au fost

individualizate sub minimul prevăzut de lege avându-se în vedere, potrivit art.

72 C. pen., pericolul social al faptelor, împrejurărilor săvârșirii și persoana

inculpatului care a avut o comportare anterioară general bună și a dovedit o

conduită sinceră în timpul procesului penal, ceea ce a justificat reținerea

circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) din același cod.

Se mai constată că pedeapsa

rezultantă, de 2 ani și 6 luni închisoare este de natură a asigura, potrivit art.

52 și art. 100 alin. (2) C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

reintegrarea în comunitate și îndreptarea inculpatului minor.

În consecință, nerezultând motive de

reconsiderare a cuantumului pedepselor, ori de aplicare a unei măsuri

educative, critica formulată în sensul greșitei individualizări a sancțiunilor

nu poate fi primită.

Întrucât motivele de casare invocate

sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) din același cod,

urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la

cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

durata reținerii și arestării preventive de la 11 aprilie 2004 la 14 februarie

2005 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 7 ianuarie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și

Familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 aprilie 2004 la

14 februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 februarie 2005.