ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 599/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 112 din 27 martie 2003, Tribunalul Brăila a dispus condamnarea inculpaților: M.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. și la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și art. 109 C pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare. B.R.N. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen. S-a reținut că în seara zilei de 10 mai 2002, inculpatul M.G. a lipsit de libertate în mod ilegal două persoane, iar împreună cu coinculpatul B.R.N. și alte persoane au sustras prin violență telefoane mobile și alte bunuri pe care și le-au însușit pe nedrept. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 540 din 26 septembrie 2003, a admis apelul declarat de inculpatul B.R.N.

și i-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie la 2 ani și 6 luni închisoare. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute. Apelul inculpatului M.G. a fost respins, ca nefondat. Prin decizia penală nr. 4887 din 30 septembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate de inculpații B.R.N. și M.G., ca nefondate. Împotriva acestei hotărâri judecătorești definitive, condamnatul B.R.N. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Contestatorul a invocat faptul că judecarea recursului a avut loc fără ca procedura de citare a părților vătămate C.P. și D.R.M. să fi fost legal îndeplinită. În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de contestație formulată de condamnatul B.R.N., constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., contestația în anulare se poate face când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Prevederea legală sus-arătată se referă la procedura de citare a părții care formulează cererea de contestație, iar nu a celorlalte părți din cauză. Prin urmare, invocând neîndeplinirea procedurii de citare a părților vătămate, contestatorul solicită să se constate o împrejurare pe care legea nu o prevede și care excede cadrului legal al articolului 386 lit. a) C. proc.

pen. Așa fiind, contestația în anulare formulată de condamnatul B.R.N., urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul contestator B.R.N., împotriva deciziei penale nr. 4887 din 30 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2005.