ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 599/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 112

din 27 martie 2003, Tribunalul Brăila a dispus condamnarea inculpaților:

M.G.

la pedeapsa de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute

de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 alin.

(3) și art. 109 C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. și la pedeapsa de 3

ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și art. 109 C pen., art. 74

și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

și 2 luni închisoare.

B.R.N.

la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen.

S-a reținut că în seara

zilei de 10 mai 2002, inculpatul M.G. a lipsit de libertate în mod ilegal două

persoane, iar împreună cu coinculpatul B.R.N. și alte persoane au sustras prin

violență telefoane mobile și alte bunuri pe care și le-au însușit pe nedrept.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 540 din 26 septembrie 2003, a admis apelul declarat de

inculpatul B.R.N. și i-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de

tâlhărie la 2 ani și 6 luni închisoare.

Celelalte dispoziții ale

sentinței penale au fost menținute.

Apelul inculpatului M.G. a

fost respins, ca nefondat.

Prin decizia penală nr. 4887

din 30 septembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

recursurile declarate de inculpații B.R.N. și M.G., ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești definitive, condamnatul B.R.N. a formulat contestație în anulare

întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Contestatorul a invocat

faptul că judecarea recursului a avut loc fără ca procedura de citare a

părților vătămate C.P. și D.R.M. să fi fost legal îndeplinită.

În conformitate cu

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând cererea de contestație formulată de condamnatul B.R.N., constată că

aceasta este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 386

lit. a) C. proc. pen., contestația în anulare se poate face când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Prevederea legală

sus-arătată se referă la procedura de citare a părții care formulează cererea

de contestație, iar nu a celorlalte părți din cauză. Prin urmare, invocând

neîndeplinirea procedurii de citare a părților vătămate, contestatorul solicită

să se constate o împrejurare pe care legea nu o prevede și care excede cadrului

legal al articolului 386 lit. a) C. proc. pen.

Așa fiind, contestația în

anulare formulată de condamnatul B.R.N., urmează să fie respinsă ca

inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de condamnatul contestator

B.R.N., împotriva deciziei penale nr.

4887 din 30 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă pe contestator la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2005.