ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4887/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 112 din 27 martie 2003, Tribunalul Brăila a condamnat pe mai mulți inculpați printre care M.G. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 3 ani și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.G. va executa pedeapsa cea mai grea și anume 3 ani și 2 luni închisoare și pe - B.R.N. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați și au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În seara zilei de 10 mai 2002, mai mulți elevi de la un liceu din orașul Brăila au organizat, la un local, o petrecere pentru aniversarea majoratului, distracție care a început la orele 21,30 – 21,45.

În aceiași clădire, dar într-un alt spațiu, funcționează un club internet și întrucât accesul în local nu era controlat, inculpații au pătruns nestingheriți rămânând și după începerea distracției organizată de elevi. În aceste condiții și profitând de faptul că nu s-a asigurat paza și ordinea în local, ceilalți inculpați care au fost condamnați prin aceiași sentință, dar nu au declarat recurs s-au hotărât să fure telefoanele mobile de la tinerii veniți la petrecere angrenându-i în această acțiune și pe cei doi recurenți. În urma acestei înțelegeri și după ce și-au împărțit rolurile, în jurul orelor 1,45 recurentul B.R.N. la rugămintea unuia din ei, a mers în sala de internet, de unde a luat cu el pe un tânăr cu care a ieșit pe culoar, unde erau așteptați printre care și de către recurentul M.G.

Unul din ei i-a luat din buzunar două telefoane mobile și cheile de la o mașină. Speriată de cele întâmplate, victima i-a cerut să i le restituie precizându-i că unul din telefoane și cheile mașinii nu sunt ale lui, ci ale unui prieten. În urma acestui fapt, inculpatul M.G. i-a cerut să-l aducă pe acel prieten și în momentul când acesta a sosit, obiectele ce-i aparțineau i-au fost restituite, inculpații reținând un telefon mobil. După comiterea faptei partea vătămată a mers de mai multe ori la inculpatul M.G. pentru a-i cere telefonul însă acesta l-a refuzat de fiecare dată sub pretext că bunul respectiv fiind la un prieten de al său trebuie să aibă răbdare, pentru că i-l va da. Spre dimineață, victima constatând că inculpații nu-i restituie bunul, a anunțat poliția.

Consecvenți în hotărârea de a sustrage și alte telefoane, în jurul orelor 3,00, unul din inculpații condamnați a fost trimis de recurentul M.G. să aducă pe hol pe un tânăr ce stătea la o masă. Ajungând în acel loc, în timp ce inculpatul M.G. discuta cu el, unul din cei prezenți i-a furat din buzunarul de la spate al pantalonului un portofel în care era o sumă importantă de bani și diverse acte. Înfricoșată, victima i-a smuls din mână portofelul și a fugit în salon unde a povestit prietenilor cele întâmplate, spunându-le să plece și să comande telefonic două taximetre care să-i ia de la local. Sosind o mașină în care ea și alte persoane s-au urcat, până când autoturismul să pornească a apărut lângă autovehicul inculpatul M.G., a mers la conducătorul auto i-a cerut cheia de contact l-a înjurat și l-a amenințat „că-i taie gâtul și îi strică stația de emise-recepție, dacă încearcă să plece”.

Concomitent celălalt recurent a mers în partea stângă spate a autoturismului, a deschis portiera și i-a cerut tânărului care reușise să-și recapete portofelul, să coboare. După ce a coborât, a fost condus într-o zonă neluminată și în acel loc inculpatul M.G. l-a întrebat dacă mai are bani, iar coinculpatul B.R.N. l-a căutat în buzunare. Ulterior, la insistențele victimei inculpatul M.G. i-a restituit o parte din bani și actele respective. Până ca tânărul să bage banii restituiți în buzunar, inculpatul B.R.N. s-a repezit asupra lui și i-a smuls din mână acea sumă, iar ulterior, inculpatul M.G. i-a luat telefonul mobil. Apelul declarat de inculpatul B.R.N.

a fost admis prin decizia nr. 540 din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, casată sentința atacată și reținând în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a redus pedeapsa la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul inculpatului M.G. a fost respins prin aceiași decizie. Împotriva acestor soluții inculpații au declarat recurs. Apărătorul inculpatului M.G.

a susținut că sentința nu este legală, întrucât actul de sesizare a instanței este nul, deoarece în faza de urmărire penală după schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de recurent nu i-a fost prezentat din nou materialul de urmărire penală astfel cum prevăd dispozițiile art. 253 C. proc. pen. Sub acest aspect apărătorul a menționat că acestui inculpat i-a fost prezentat materialul de urmărire la data de 28 iunie 2002, iar procesul verbal întocmit cu această ocazie menționa că faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Ulterior, prin rezoluție, procurorul a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 189 C. pen.

și de art. 211 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 alin. (3) C. pen. Un alt motiv de nelegalitate invocat de apărător se referă la faptul că acest inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de lipsire de libertate, iar instanța a făcut aplicarea art. 41 alin. (1) C. proc. pen., fără să pună în discuție acest text de lege, încălcând astfel dreptul la apărare. Analizând probele administrate, apărătorul a considerat că acest recurent a săvârșit 4 infracțiuni de lipsire de libertate în concurs și nu o infracțiune continuată, deoarece nu există acte materiale comise la intervale de timp.

În ce privește temeinicia hotărârilor, a menționat că pedepsele aplicate sunt exagerate, instanțele neținând seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și este tânăr. Pentru aceste motive, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și restituirea cauzei la procuror pentru ca inculpatului să i se prezinte materialul de urmărire penală și instanța să fie legal sesizată sau să fie trimisă la Tribunalul Brăila pentru rejudecare. În subsidiar a cerut aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Apărătorul inculpatului B.R.N. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și aplicarea art. 81 C. pen., deoarece recurentul este tânăr, elev, nu are antecedente penale și nu a avut inițiativa comiterii faptelor.

Recursurile nu sunt fondate. Referitor la cel declarat de inculpatul M.G. Examinând hotărârea atacată în raport de primul motiv de recurs și anume cel referitor la faptul că inculpatului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală după schimbarea încadrării juridice se constată următoarele: Acțiunea penală a fost pusă în mișcare la data de 9 iulie 2002 prin rechizitoriu, dispunându-se trimiterea în judecată a acestui inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 alin. (3) C. pen., pentru ambele fapte penale. Potrivit dispozițiilor art. 257 C. proc.

pen., în forma pe care acest text o avea la data respectivă adică anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 281/2003, în cazul infracțiunilor pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, prezentarea materialului de urmărire penală nu era obligatorie fiind lăsată la aprecierea procurorului. De altfel, chiar dacă în urma modificării textului de lege menționat, prezentarea materialului de urmărire penală este obligatorie și procurorul nu se conformează acestei dispoziții, nerespectarea obligației respective nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute pentru că nu este menționată în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ci sub sancțiunea nulității relative care nu poate fi invocată decât în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (1) și (4) C. proc.

pen., dacă a adus inculpatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de trimitere în judecată. În cauză nu s-a invocat și nu s-a făcut dovada existenței unei astfel de vătămări. Nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, deoarece aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o infracțiune, nu echivalează cu schimbarea încadrării juridice a unei fapte penale, întrucât prima instanță a menținut textele de lege reținute prin actul de sesizare și a considerat că infracțiunea este continuată pentru că inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții acțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Susținerea apărătorului, în sensul că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., nu este întemeiată și instanța o înlătură, întrucât din probele dosarului rezultă că inculpații au comis fapta, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cum bine au reținut instanțele. Analizând hotărârile sub aspectul temeiniciei lor în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați se constată că ele reflectă corect gradul de pericol social al faptelor și făptuitorilor. Astfel, s-a reținut că fapta prezintă un grad ridicat pericol social determinat de natura și caracterul calificat al infracțiunii și de modul cum au acționat inculpații. Totodată s-a avut în vedere că recurentul M.G.

a fost sincer în cursul urmăririi penale, iar inculpatul B.R.N. a negat săvârșirea faptei și că ambii sunt tineri, nu au antecedente penale și au avut o comportare bună în societate și familie. Numai așa se explică recunoașterea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului M.G. și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Având în vedere gradul sporit de pericol social al infracțiunii, instanța consideră că nu este cazul să se dea eficiență dispozițiilor art. 81 C. pen., sau art. 86 1 C. pen., apreciind că scopul educativ al pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen., va fi realizat prin executarea lor în regim de detenție. În consecință, recursurile urmează să fie respinse.

Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei vor fi restituite de către recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații B.R.N. și M.G. împotriva deciziei nr. 540 din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, ca nefondate. Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2004.