ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4772/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 405 din 7

noiembrie 2003, Tribunalul Brăila, secția penală, a condamnat pe inculpații:

-

B.D. la 7 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 100, art. 109, art. 74 și art. 76 lit. c) C.

pen.;

-

Ș.D. la un an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 lit. b) și art.

80 C. pen.;

-

C.G. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b), art. 74, art. 76

lit. b) și art. 80 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen.;

-

G.A.;

-

L.M.D. și

-

B.N.T. la câte un an închisoare pentru complicitate la

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin.

(1) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art.

74, art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen.;

-

E.H.M. la 5 ani închisoare pentru complicitate la

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art.

100, art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.

A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen.,

cu referire la toți inculpații.

A constatat reparat prejudiciul, în

valoare de 1.548.000 lei, produs părții civile SC E.C. SRL Brăila.

A luat act că părțile vătămate P.N.,

D.I., D.L. și A.V. nu se constituie parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

dispus confiscarea specială a sumei de 400.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în data de 20 iunie 2003, inculpatul C.G., fost muncitor

necalificat, în cursul lunii mai 2003, la șantierul A.N.L. din cartierul Lacu

Dulce, s-a deplasat spre șantierul menționat cu intenția de a sustrage

materiale de construcție, în vederea vânzării acestora, pentru a face rost de

bani.

În jurul orei 17,00, s-a întâlnit cu

inculpații Ș.D., B.D., B.N. și E.H.M., cărora le-a propus să sustragă plăci BCA

din incinta șantierului A.N.L.

Inculpații s-au deplasat la

domiciliul martorului V.M., căruia i-au oferit spre vânzare plăci BCA, fără a

preciza proveniența acestora.

Martorul a fost de acord să cumpere

materiale de construcții oferite spre vânzare de către inculpați, pentru

transportul acestora delegându-l pe șoferul său, inculpatul G.A., care efectua

curse cu autocamionul.

Inculpații au sustras 39 plăci BCA

de pe șantier, prin violență exercitată asupra paznicilor, pe care le-au

descărcat apoi la domiciliul martorului V.M., primind în schimbul acestora suma

de 400.000 lei.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

inculpații C.G., G.A., Ș.D. și L.D.M. au declarat apel, criticile privind

încadrarea juridică a faptelor și cuantumul diferit al pedepselor aplicate

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Curtea de Apel Galați, secția

penală, prin decizia penală nr. 23 din 21 ianuarie 2004, a respins, ca

nefondate apelurile declarate de inculpații C.G., G.A. și L.M.D., întrucât

starea de fapt și încadrarea juridică reținută de instanța de fond sunt

conforme cu materialul probator administrat, iar pedepsele sunt judicios

aplicate, în raport de criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C.

pen.

Prin aceeași decizie, instanța de

control judiciar a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul Ș.D.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpații C.G., G.A. și L.M.D. au declarat recurs, pe care nu l-au motivat în

scris.

La termenul din 24 septembrie 2004,

fixat pentru judecarea recursurilor, inculpatul C.G. a solicitat reducerea

pedepsei, invocând comportarea bună avută anterior săvârșirii infracțiunii și

conduita procesuală sinceră.

Inculpații G.A. și L.M.D. au

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la

infracțiunea de tâlhărie în complicitate la infracțiunea de furt, reținerea de

circumstanțe atenuante și suspendarea condiționată a pedepselor ce se vor

aplica pentru această din urmă infracțiune, reținută ca urmare a schimbării

încadrării juridice solicitate.

Recursurile sunt nefondate, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 23 C. pen.,

„participanții sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte

prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici”.

Referitor la participația în forma

complicității, legiuitorul a definit complicele ca fiind, într-o primă formă,

conform art. 26 C. pen. „persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în

orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală” în timp ce,

conform art. 24 C. pen., autor este „persoana care săvârșește în mod nemijlocit

fapta prevăzută de legea penală”.

În raport de textele menționate, cu

referire la situația în care o infracțiune a fost săvârșită de un număr mai

mare de persoane decât cel determinat de natura acesteia, se constată că

distincția dintre cele două forme ale participației rezidă în caracterul

acțiunilor infracționale, în sensul săvârșirii nemijlocite a faptei penale sau

înlesnirii în orice mod a săvârșirii acesteia.

Însă, participația, indiferent de

forma acesteia se examinează în raport cu una și aceeași faptă penală.

Ori, în cauză, s-a constatat

întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, violențele

exercitate asupra paznicilor, de către inculpații Ș.D. și B.D., fiind cunoscute

de toți participanții care au continuat încărcarea plăcilor BCA în camion.

Ca atare, recursurile declarate de

inculpații G.A. și L.M.D. se constată a fi nefondate.

Pe de altă parte, ținând cont de

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale,

instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 și

art. 76 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului C.G., cu reducerea

corespunzătoare a pedepsei sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.

Împrejurările invocate de către

acest inculpat, în recurs, au fost avute în vedere de prima instanță și corect

valorizate.

Pedeapsa aplicată apare ca fiind

judicios proporționalizată, în raport de criteriile generale de individualizare,

prevăzute de art. 72 C. pen., de natură a asigura realizarea scopului și

funcțiilor acesteia, prevăzute de art. 52 din același cod și nu se constată

alte motive care să justifice reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima

instanță, menținută de instanța de apel, ca urmare a respingerii apelului

declarat de acest inculpat, pentru aceleași motive examinate de instanța de

control judiciar și apreciate ca neîntemeiate.

Ca atare, și recursul declarat de

acest din urmă inculpat se constată a fi nefondat.

Examinând cauza în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de

casare, susceptibile a fi puse în discuție din oficiu, nu se constată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații menționați care,

în baza art. 192 alin. (2) și (4) din același cod, vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.G., G.A. și L.M.D., împotriva deciziei penale nr. 23

din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 septembrie 2004.