ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4772/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 405 din 7 noiembrie 2003, Tribunalul Brăila, secția penală, a condamnat pe inculpații: - B.D. la 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 100, art. 109, art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.; - Ș.D. la un an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen.; - C.G.

la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b), art. 74, art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen.; - G.A.; - L.M.D. și - B.N.T. la câte un an închisoare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen.; - E.H.M.

la 5 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 100, art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen., cu referire la toți inculpații. A constatat reparat prejudiciul, în valoare de 1.548.000 lei, produs părții civile SC E.C. SRL Brăila. A luat act că părțile vătămate P.N., D.I., D.L. și A.V. nu se constituie parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei de 400.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data de 20 iunie 2003, inculpatul C.G., fost muncitor necalificat, în cursul lunii mai 2003, la șantierul A.N.L.

din cartierul Lacu Dulce, s-a deplasat spre șantierul menționat cu intenția de a sustrage materiale de construcție, în vederea vânzării acestora, pentru a face rost de bani. În jurul orei 17,00, s-a întâlnit cu inculpații Ș.D., B.D., B.N. și E.H.M., cărora le-a propus să sustragă plăci BCA din incinta șantierului A.N.L. Inculpații s-au deplasat la domiciliul martorului V.M., căruia i-au oferit spre vânzare plăci BCA, fără a preciza proveniența acestora. Martorul a fost de acord să cumpere materiale de construcții oferite spre vânzare de către inculpați, pentru transportul acestora delegându-l pe șoferul său, inculpatul G.A., care efectua curse cu autocamionul. Inculpații au sustras 39 plăci BCA de pe șantier, prin violență exercitată asupra paznicilor, pe care le-au descărcat apoi la domiciliul martorului V.M., primind în schimbul acestora suma de 400.000 lei.

Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpații C.G., G.A., Ș.D. și L.D.M. au declarat apel, criticile privind încadrarea juridică a faptelor și cuantumul diferit al pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 23 din 21 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.G., G.A. și L.M.D., întrucât starea de fapt și încadrarea juridică reținută de instanța de fond sunt conforme cu materialul probator administrat, iar pedepsele sunt judicios aplicate, în raport de criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. Prin aceeași decizie, instanța de control judiciar a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul Ș.D.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpații C.G., G.A. și L.M.D. au declarat recurs, pe care nu l-au motivat în scris. La termenul din 24 septembrie 2004, fixat pentru judecarea recursurilor, inculpatul C.G. a solicitat reducerea pedepsei, invocând comportarea bună avută anterior săvârșirii infracțiunii și conduita procesuală sinceră. Inculpații G.A. și L.M.D. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de tâlhărie în complicitate la infracțiunea de furt, reținerea de circumstanțe atenuante și suspendarea condiționată a pedepselor ce se vor aplica pentru această din urmă infracțiune, reținută ca urmare a schimbării încadrării juridice solicitate.

Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 23 C. pen., „participanții sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici”. Referitor la participația în forma complicității, legiuitorul a definit complicele ca fiind, într-o primă formă, conform art. 26 C. pen. „persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală” în timp ce, conform art. 24 C. pen., autor este „persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală”.

În raport de textele menționate, cu referire la situația în care o infracțiune a fost săvârșită de un număr mai mare de persoane decât cel determinat de natura acesteia, se constată că distincția dintre cele două forme ale participației rezidă în caracterul acțiunilor infracționale, în sensul săvârșirii nemijlocite a faptei penale sau înlesnirii în orice mod a săvârșirii acesteia. Însă, participația, indiferent de forma acesteia se examinează în raport cu una și aceeași faptă penală. Ori, în cauză, s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, violențele exercitate asupra paznicilor, de către inculpații Ș.D. și B.D., fiind cunoscute de toți participanții care au continuat încărcarea plăcilor BCA în camion.

Ca atare, recursurile declarate de inculpații G.A. și L.M.D. se constată a fi nefondate. Pe de altă parte, ținând cont de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale, instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului C.G., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei sub minimul prevăzut de norma incriminatoare. Împrejurările invocate de către acest inculpat, în recurs, au fost avute în vedere de prima instanță și corect valorizate.

Pedeapsa aplicată apare ca fiind judicios proporționalizată, în raport de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., de natură a asigura realizarea scopului și funcțiilor acesteia, prevăzute de art. 52 din același cod și nu se constată alte motive care să justifice reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, menținută de instanța de apel, ca urmare a respingerii apelului declarat de acest inculpat, pentru aceleași motive examinate de instanța de control judiciar și apreciate ca neîntemeiate. Ca atare, și recursul declarat de acest din urmă inculpat se constată a fi nefondat. Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare, susceptibile a fi puse în discuție din oficiu, nu se constată.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații menționați care, în baza art. 192 alin. (2) și (4) din același cod, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G., G.A. și L.M.D., împotriva deciziei penale nr. 23 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2004.