Decizia nr. 1820/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2121/2004 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2121/2004, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului H.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a îndeplinit condiția prevăzută de art. 35 din Legea nr. 128/1997, pentru că nu a funcționat 6 ani în funcția de asistent sau lector universitar, deoarece în perioada 15 mai 1967 - 29 martie 1970 nu a activat pe aceste funcții. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, recurentul H.G., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale care au fost și greșit interpretate, respectiv art. 35 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.

Recursul este nefondat și va fi respins. Din examinarea actelor dosarului rezultă, în fapt, următoarele: Susținerile recurentului nu pot fi primite de instanța de recurs, întrucât, conform art. 35 din Legea nr. 128/1997, trebuia să lucreze timp de 6 ani, ca asistent sau lector universitar, condiție neîndeplinită de acesta, astfel cum rezultă din actele existente la dosar. Din adresa unității militare rezultă cu claritate, faptul că recurentul a lucrat, ca asistent universitar, 4 ani și 10 luni, astfel încât ordinul emis de autoritatea administrativă este legal, față de dispozițiile imperative ale Legii nr. 128/1997, art. 35. Și sub aspectul dispozițiilor art. 34 din aceeași lege, ordinul a fost emis legal, respectiv s-a ținut cont de inspecția specială prevăzută de acest text de lege.

Corect, instanța de fond a respins și cererea privind acordarea de daune, a recurentei, în raport cu faptul că actul administrativ contestat este legal și prin urmare, nu l-a prejudiciat cu nimic, nici material și nici moral, pe acesta. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, va respinge ca nefondat, recursul declarat de H.G., conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de H.G. împotriva sentinței civile nr. 2121 din 14 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2005.