ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1820/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2121/2004,

Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului H.G., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul nu a îndeplinit condiția prevăzută de

art. 35 din Legea nr. 128/1997, pentru că nu a funcționat 6 ani în funcția de

asistent sau lector universitar, deoarece în perioada 15 mai 1967 - 29 martie 1970

nu a activat pe aceste funcții.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, recurentul H.G., criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale care

au fost și greșit interpretate, respectiv art. 35 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Din examinarea actelor

dosarului rezultă, în fapt, următoarele:

Susținerile recurentului nu

pot fi primite de instanța de recurs, întrucât, conform art. 35 din Legea nr. 128/1997,

trebuia să lucreze timp de 6 ani, ca asistent sau lector universitar, condiție

neîndeplinită de acesta, astfel cum rezultă din actele existente la dosar.

Din adresa unității militare

rezultă cu claritate, faptul că recurentul a lucrat, ca asistent universitar, 4

ani și 10 luni, astfel încât ordinul emis de autoritatea administrativă este

legal, față de dispozițiile imperative ale Legii nr. 128/1997, art. 35. Și sub

aspectul dispozițiilor art. 34 din aceeași lege, ordinul a fost emis legal,

respectiv s-a ținut cont de inspecția specială prevăzută de acest text de lege.

Corect, instanța de fond a

respins și cererea privind acordarea de daune, a recurentei, în raport cu

faptul că actul administrativ contestat este legal și prin urmare, nu l-a

prejudiciat cu nimic, nici material și nici moral, pe acesta.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație, constatând că sentința atacată este

legală și temeinică, va respinge ca nefondat, recursul declarat de H.G.,

conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de H.G. împotriva sentinței civile nr. 2121 din 14 octombrie 2004, a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2005.