ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.05.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2943/2005

HOTĂRÂRE
10.05.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2943/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

28 octombrie 2004, reclamanții T.C. și T.G. au chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de

2.527.938.462 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de 0,1% pe zi de întârziere,

pentru neemiterea în termen a titlurilor de valoare nominală, conform art. 30 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii lor,

reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 367/C/2002, a Tribunalului

Bihor, li s-au acordat titluri de valoare nominală folosite în procesul de

privatizare, reprezentând contravaloarea a șase locuințe demolate, în valoare

de 4.799.792.000 lei.

La 29 august 2002 au

solicitat Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor

Publice Bihor, să emită aceste titluri conform dispozițiilor art. 30 din Legea nr.

10/2001. Față de împrejurarea că aceste titluri au fost emise abia la 7 mai

2004, au solicitat penalități de întârziere de 0,1% conform aceleiași

dispoziții legale.

Prin sentința civilă nr. 481

din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata penalităților în

sumă de 2.443.818.000 lei, plus 345.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea

Ministerului Finanțelor Publice, invocând pe cale de excepție, necompetența

materială a Curții de Apel Oradea, față de împrejurarea că dispozițiile Legii

nr. 10/2001 instituie o competență specială în favoarea secției civile a

tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul persoanei

juridice deținătoare, cu care persoana fizică se află în litigiu.

Pe fondul cauzei, recurenta

invocă inopozabilitatea sentinței Tribunalului Bihor față de Ministerul

Finanțelor, care nu a fost parte în proces, precum și faptul că penalitățile nu

sunt datorate, reclamanții solicitând eliberarea titlurilor, nu de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, ci de la Direcția Generală a Ministerului Finanțelor Publice, instituție inexistentă în structura

Ministerului Finanțelor, fapt ce în mod evident a condus la întârzierea

soluționării cererii.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

În temeiul dispozițiilor art.

30 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

reclamanții au solicitat Ministerului Finanțelor Publice, eliberarea titlurilor

de valoare stabilite prin sentința nr. 367/2002 a Tribunalului Bihor.

În temeiul aceluiași text - alin.

(2), pentru emiterea cu întârziere a titlurilor, a solicitat plata de

penalități de 0,1% pe zi de întârziere.

Astfel fiind și cum

legiuitorul a înțeles să instituie o competență specială în favoarea secțiilor

civile ale tribunalelor, pentru soluționarea litigiilor născute din stabilirea

valorii și a modalităților măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite, [art.

31 alin. (2)], este evident că aceleiași instanțe îi revine, spre competentă

soluționare, și cererea de aplicare a sancțiunii „penalităților de întârziere

de 0,1% [art. 30 alin. (2)], prevăzute tocmai pentru a obliga persoana juridică

deținătoare să respecte întocmai termenele de rezolvare a petițiilor, astfel

cum au fost prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În atare situație, urmează a

se reține că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de

contencios administrativ, este nelegală, fiind dată cu încălcarea competenței

altei instanțe, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.

3 și art. 313 C. proc. civ., se impune casarea ei și trimiterea cauzei, spre

competentă soluționare, la Tribunalul Bihor, secția civilă.

Admite recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor împotriva sentinței nr. 481/CA/2004

- PI din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Bihor, secția civilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2004
recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în nume propriu, în numele Direcției Controlului Fiscal Bihor și în numele Ministerului Finanțelor Publice susținând în esență că în mod eronat a reținut instanța că reclamanta a formulat
ÎCCJ 2004-11-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7976/2004
ă a expertizei dispuse în cauză, conform art. 208 C. proc. civ., arătând că aceasta a fost efectuată în fața unei instanțe necompetente, respectiv Tribunalul Bihor, într-o fază a procesului când nu era încă definitivat cadrul procesual, în
ÎCCJ 2011-04-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2087/2011
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 57/CA/2009-P.I. din 23 martie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admi
ÎCCJ 2024-03-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 911/2024
Ședința publică din data de 28 martie 2024 Deliberând asupra recursului dedus judecății reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția co
ÎCCJ 2003-09-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2799/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 526/CA/2002 – P, pronunțată la data de 10 octombrie 2002 în dosarul nr. 197/CA/2002, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și
Sursă