ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 august 2003, reclamantul Y.X. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini, solicitând obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere în România și anularea dispoziției de părăsire a teritoriului nr. 98/869669 din 17 februarie 2003. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că se află în România, din anul 1995, în scop de afaceri și, deși îndeplinește condițiile legale de a-i fi prelungit dreptul de ședere, pârâtul a refuzat în mod nejustificat, dispunând, totodată, și măsura părăsirii teritoriului țării. Prin sentința civilă nr. 1989 din 15 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția invocată de pârât și a respins acțiunea, pentru autoritatea de lucru judecat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că există identitate de obiect, cauză și părți față de sentința nr. 979 din 23 iunie 2003, a aceleiași instanțe, prin care s-a respins acțiunea. Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal, reclamantul Y.X., fără, însă, a-l și motiva, potrivit prevederilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. La termenul fixat pentru judecarea recursului, 1 martie 2005, reclamantul a precizat că nemotivarea cererii s-a datorat necomunicării hotărârii, instanța de fond apreciind în mod nelegal că sentința ar fi irevocabilă. În același sens, reclamantul a depus concluzii scrise ce urmează a fi considerate ca motive de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței formulate cu respectarea prevederilor art. 303 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la data comunicării hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Examinând recursul declarat, în raport cu prevederile art. 303 alin. (1), (2) și (3) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata nulitatea cererii formulate de reclamantul Y.X. Deși sentința civilă nr. 1989 din 25 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, nu a fost comunicată reclamantului, instanța apreciind că hotărârea nu este supusă recursului, Curtea constată că după trimiterea dosarului la instanța ierarhic superioară (la 27 ianuarie 2004), reclamantul a solicitat la data de 6 iulie 2004, eliberarea unui certificat privind obiectul, părțile și cauza litigiului, indicând și termenul fixat pentru judecarea litigiului, 11 ianuarie 2005, când pricina s-a amânat pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului.

În consecință, Curtea reține că încă de la data de 6 iulie 2004, reclamantul a luat cunoștință de conținutul sentinței, având obligația de a motiva recursul, în termen de 15 zile. Întrucât, motivarea recursului, prin concluziile scrise, a fost depusă de-abia la 1 martie 2005, iar în cauză nu subzistă motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, Curtea va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul, recursul declarat de Y.X., împotriva sentinței civile nr. 1989 din 25 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.