ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 962/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

22 octombrie 2003, la Curtea de Apel București, L.X. a declarat recurs

împotriva sentinței nr. 1532 din 7 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

București.

Recursul nu a fost motivat.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 1532 din 7 octombrie

2003, Curtea de Apel București a admis excepția puterii de lucru judecat,

invocată de pârâta Autoritatea pentru Străini din Ministerul de Interne și în

consecință, a respins acțiunea.

Sub acest aspect, s-a

invocat sentința nr. 887 din 24 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

București, în dosarul nr. 974/2003, prin care s-a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea prin care reclamanta a solicitat suspendarea executării dispoziției de

părăsire a teritoriului României nr. 98/870185 din 6 martie 2003, anularea

acestei dispoziții și obligarea pârâtei la prelungirea dreptului de ședere

temporară pentru perioada la care era îndreptățită.

Cum între cererea ce a

format obiectul cauzei de față și cererea în care Curtea de Apel București s-a

pronunțat prin sentința nr. 887 din 24 iunie 2003, a Curții de Apel București,

este identitate de obiect, tinzându-se la anularea efectelor dispoziției de

părăsire a teritoriului României și prelungirea dreptului de ședere, s-a admis

excepția invocată.

Verificându-se actele cauzei,

se constată cu după soluționarea irevocabilă a primei acțiuni, reclamanta s-a

adresat din nou autorității pârâte, solicitând reexaminarea situației sale,

pentru același temei de fapt și de drept, menținând aceeași cauză, dar invocând

probe noi, din care a rezultat în opinia sa, o nouă stare de fapt, constând în

îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 55 din O.U.G. 194/2002.

Cum reținerea autorității de

lucru judecat este corect făcută de instanța de fond și constată că potrivit art.

88 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, petenta nu are cale de recurs împotriva

unei sentințe definitive și irevocabile.

Așa fiind, recursul declarat

va fi respins ca inadmisibil potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.X. împotriva sentinței civile nr. 1532 din 7 octombrie 2003 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2005.