ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3188/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3188/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul
242/2002 C.I. a chemat în judecată SC O. SA Slatina, pentru ca instanța, prin
hotărârea ce o va pronunța să oblige societatea-pârâtă la restituirea în natură
a unei mori de făină și a terenului aferent împreună cu utilajele morii, bunuri
situate în comuna Movileni, județul Olt, preluat în mod abuziv de stat în 1948.
În motivarea acțiunii reclamantul
arată că a dobândit bunurile solicitate în temeiul unui testament olograf
efectuat de autorul său C.C. la data de 8 noiembrie 1946.
Prin același testament, moara de
mălai a fost testată altui fiu, C.C. a cărui moștenitoare S.I. a solicitat-o de
la aceeași societate O. SA Slatina prin cererea înregistrată la numărul
264/2002.
Construcția din cărămidă dotată cu
instalațiile și echipamentele necesare funcționării, situată tot în comuna
Movileni, județul Olt a fost preluată abuziv de stat în baza Legii nr.
119/1948.
În ambele dosare societatea pârâtă
prin întâmpinarea depusă a ridicat excepția lipsei legitimării procesuale a
acțiunii reclamanților, a prematurității cererii în temeiul art. 46 din Legea
nr. 10/2001 și a solicitat chemarea în garanție a A.P.A.P.S. -ului, în situația
admiterii acțiunilor, motivat de faptul că societatea s-a privatizat iar
pachetul de acțiuni a fost cumpărat de la A.P.A.P.S.
La termenul din 6 februarie 2002,
instanța a dispus conexarea dosarului nr. 264/2002 la dosarul nr. 242/2002,
deoarece între acestea există o strânsă legătură.
Prin sentința nr. 72 din 27
februarie 2002, tribunalul Olt a respins ca nefondată acțiunea reclamanților C.I.
și S.I. împotriva SC O. SA Slatina precum și cererea de chemare în garanție
formulată, de societatea pârâtă împotriva A.P.A.P.S. București, ca lipsită de
obiect.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța a reținut că reclamanții și-au pierdut calitatea de succesori precum
și dreptul de proprietate al autorului lor C.C. asupra imobilului moară de
mălai și făină situat în comuna Movileni județul Olt, bunuri ce le-au fost
testate în 1946 și care au trecut în proprietatea statului abuziv, în temeiul
Legii nr. 119/1948.
Ulterior, aceste bunuri au intrat în
patrimoniul SC O. SA Slatina, societate înființată în 1990, care s-a și
privatizat prin cumpărarea de acțiuni de la fostul FPS.
În aceste condiții, s-a concluzionat
că în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptățite, respectiv
reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea
trebuie adresată instituției publice implicată în privatizare conform pct. 2 al
art. 27 din lege.
Instanța a reținut că reclamanții nu
au formulat un capăt de cerere privitor la anularea actului de înstrăinare a
celor două mori, în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu are a
se pronunța sub acest aspect.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia
nr. 116 din 28 mai 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții C.I.
și S.I. împotriva sentinței nr. 72 din 27 februarie 2002.
Instanța de apel a reținut că
imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil, fiind respectate
cerințele prevăzute de Legea nr. 119/1948, lucru evidențiat și prin expertiza
efectuată în cauză, care a stabilit având în vedere dotarea tehnică a morii la
data naționalizării, că este vorba de o moară sistematică și nu țărănească. În
al doilea rând s-a concluzionat că imobilul este evidențiat în patrimoniul
societății pârâte, care s-a privatizat prin cumpărarea de acțiuni de la FPS.
În consecință s-a stabilit că
instanța de fond a făcut o corectă aplicare a Legii nr. 10/2001, când a statuat
că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva deciziei nr. 116 din 28
mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții S.I.
și C.S. pentru C.I. invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C.
proc. civ.
În motivarea recursului se arată că
instanțele au reținut greșit că imobilele au fost preluate de stat cu titlu, de
vreme ce prezumția a fost răsturnată, probându-se cu procesul-verbal de
preluare din 12 iunie 1948, cu certificatul 87 din 26 februarie 1942 și cu
actele eliberate de arhivele naționale Slatina, că moara fiind țărănească, de
mică capacitate, nu cădea sub incidența naționalizării.
Contrar înscrisurilor din perioada preluării
abuzive a morii și anterior acesteia, expertul a stabilit eronat, în raport de
marca utilajului și capacitatea de măciniș, că moara este sistematică, și că
deci naționalizarea acesteia este conformă cerințelor Legii nr. 119/1948.
De asemenea recurenții arată că
societatea pârâtă nu și-a probat existența contractelor de vânzare-cumpărare de
acțiuni 38 și 39/1997 de care face vorbire și nici dacă imobilul solicitat face
parte din pachetul de acțiuni vândut de fostul FPS.
Pârâta nu a emis o decizie motivată
care să ateste imposibilitatea restituirii în natură a imobilului și nici nu a
făcut reclamanților o ofertă privind modalitatea de acordare prin echivalent a
măsurilor reparatorii conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 ori să direcționeze
notificarea fostului FPS.
Fiind vorba de o revendicare
propriu-zisă, instanța era datoare să ia în calcul titlurile de proprietate și
nu să le compare.
Recursul este întemeiat astfel cum
se va arăta în cele ce urmează.
Reclamanții S.I. și C.I. au chemat
inițial în judecată SC O. SA pentru a fi obligată la restituirea în natură a
unei mori de mălai și făină, a construcției acestor mori și a terenului aferent,
inclusiv utilajele morii, bunuri situate în comuna Movileni Olt. La cererea SC O.
SA Slatina a fost chemat în garanție A.P.A.P.S., motivat de faptul că imobilele
au fost înstrăinate de A.P.A.P.S. în baza contractelor de vânzare-cumpărare ale
acțiunilor, nr. 38 și 39/1997.
Pe parcursul soluționării cauzei la
instanța de fond au fost introduși în cauză, Statul Român prin Ministerul
Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de
Stat Olt și Ministerul Agriculturii și Alimentației, Agenția Domeniilor
statului.
Prima instanță prin sentința
pronunțată a respins corect ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă,
întrucât situația de fapt și de drept a imobilului revendicat nu făcea posibilă
restituirea în natură a morii de mălai și făină, utilajele, construcțiile și
terenul aferent deținute în proprietate de C.C.C. ce au fost testate fiilor săi
C.I. și C.C. a cărui succesoare este S.I.
În temeiul Legii nr. 119/1948, moara
– cu utilajele, construcțiile și terenul aferent au fost naționalizate și apoi
trecute în administrarea SC O. SA Slatina, care în temeiul Legii nr. 15/1990
le-a dobândit în proprietate. Societatea O. s-a privatizat în baza contractelor
de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 38 și 39/1997. Corect instanțele au respins
cererea de chemare în garanție, deoarece procesul de privatizare are ca obiect
vânzarea de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale și nu acțiunile
societăților comerciale în care sunt incluse imobilele la care face referire
Legea nr. 10/2001.
Posibilitatea și competența de a
dispune restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor revendicate în
temeiul Legii nr. 10/2001 revine în exclusivitate societății deținătoare,
proprietara imobilelor și nu A.P.A.P.S. -ului (A.V.A.S--ului) instituție care
administrează doar acțiunile în numele statului.
Conform art. 20 din Legea nr.
10/2001, imobilele, terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent
de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o
regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la
care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este
acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de o altă
persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură prin
decizia sau, după caz, prin dispoziția motivată a organelor de conducere ale
unității deținătoare.
Dacă restituirea în natură nu este
aprobată sau nu este posibilă, după caz, potrivit art. 24 din lege, deținătorul
imobilului este obligat ca prin decizie sau dispoziție motivată, în termenul
prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite oferta de
restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului.
În speță, notificarea formulată de
reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 a fost corect înaintată SC O. SA Slatina,
atâta vreme cât aceasta este unitatea deținătoare a imobilului revendicat,
evidențiat în patrimoniul acesteia. Adresa nr. 1944 din 12 octombrie 2001 emisă
de societatea O. deși din punct de vedere formal nu are caracterul unei decizii
sau dispoziții, este motivată și transpare clar din conținutul său că
deținătorul imobilului nu este de acord cu restituirea acestuia în natură.
Imobilul în litigiu a fost preluat
de stat cu respectarea cerințelor prevăzute de Legea nr. 119/1948 art. 2 pct. 1
lit. a) din Legea nr. 10/2001 și punctul 2.1 din normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, instituie
prezumția potrivit căreia preluările de imobile efectuate în baza Legii nr.
119/1948 au fost făcute cu titlu valabil.
Probele administrate de petiționari
nu au fost în măsură să înlăture această prezumție, expertiza tehnică
evidențiind cu prisosință, în considerarea dotărilor tehnice, că moara era
sistematică și nu țărănească, ceea ce atrăgea incidența Legii nr. 119/1948.
Aceeași situație rezultă și din procesul-verbal de preluare în care s-a reținut
că de la C.C. s-a preluat o moară țărănească cu un valț pentru porumb și alta
sistematică cu 2 valțuri.
În mod obiectiv restituirea în
natură a imobilului nu mai este posibilă deoarece moara în discuție a suferit
modificări substanțiale, fiind electrificată, utilajele fiind înlocuite cu
altele noi iar clădirea morii renovată în totalitate.
Față de această situație, corect
instanța de fond și aceea de apel, făcând o justă interpretare și aplicare a
Legii nr. 10/2001 au reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri,
restituirea în natură neputând fi dispusă.
Ceea ce s-a omis din dispoziția SC O.
de restituire prin echivalent și deci măsurile pe care instanța de fond și apel
erau ținute să le dispună, este efectuarea ofertei de restituire la care
reclamanții erau îndreptățiți, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Din acest punct de vedere
recursurile reclamanților sunt întemeiate, impunându-se casarea deciziei și
sentinței și pe fond obligarea SC O. SA Slatina, de a emite oferta de acordare
a măsurilor reparatorii.
În conformitate cu prevederile Legii
nr. 10/2001, Agenția Domeniilor Statului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și
Dezvoltării Rurale, Statul Român și Consiliul Local Movileni nu sunt
deținătoare a bunurilor revendicate astfel că în mod corect acțiunea în
privința acestora a fost respinsă.
După pronunțarea deciziei 116 din 28
mai 2003 a Curții de Apel Craiova, reclamantul C.I. a decedat (17 februarie
2004).
Așa cum rezultă din certificatul de
moștenitor 115 din 20 martie 2004, la succesiunea acestuia a venit în calitate
de soție supraviețuitoare și legatară universală C.S. Ceilalți succesori, B.C.,
D.P.F. sunt legatari cu titlu particular în privința altor bunuri decât acelea
la care se referă cauza de față.
În calitate de legatară universală C.S.,
pentru soțul său C.I. a declarat recurs în termen legal împotriva deciziei
civile nr. 116 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, alături de S.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de S.I.
și C.S. pentru C.I. împotriva deciziei civile nr. 116 din 28 mai 2003 a Curții
de Apel Craiova, secția civilă.
Casează decizia recurată și sentința
civilă nr. 72 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Olt și pe fond obligă
intimata-pârâtă SC O. SA Slatina să emită oferta de acordare a măsurilor
reparatorii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.