ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3188/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la numărul 242/2002 C.I. a chemat în judecată SC O. SA Slatina, pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige societatea-pârâtă la restituirea în natură a unei mori de făină și a terenului aferent împreună cu utilajele morii, bunuri situate în comuna Movileni, județul Olt, preluat în mod abuziv de stat în 1948. În motivarea acțiunii reclamantul arată că a dobândit bunurile solicitate în temeiul unui testament olograf efectuat de autorul său C.C. la data de 8 noiembrie 1946. Prin același testament, moara de mălai a fost testată altui fiu, C.C. a cărui moștenitoare S.I.

a solicitat-o de la aceeași societate O. SA Slatina prin cererea înregistrată la numărul 264/2002. Construcția din cărămidă dotată cu instalațiile și echipamentele necesare funcționării, situată tot în comuna Movileni, județul Olt a fost preluată abuziv de stat în baza Legii nr. 119/1948. În ambele dosare societatea pârâtă prin întâmpinarea depusă a ridicat excepția lipsei legitimării procesuale a acțiunii reclamanților, a prematurității cererii în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001 și a solicitat chemarea în garanție a A.P.A.P.S. -ului, în situația admiterii acțiunilor, motivat de faptul că societatea s-a privatizat iar pachetul de acțiuni a fost cumpărat de la A.P.A.P.S. La termenul din 6 februarie 2002, instanța a dispus conexarea dosarului nr. 264/2002 la dosarul nr. 242/2002, deoarece între acestea există o strânsă legătură.

Prin sentința nr. 72 din 27 februarie 2002, tribunalul Olt a respins ca nefondată acțiunea reclamanților C.I. și S.I. împotriva SC O. SA Slatina precum și cererea de chemare în garanție formulată, de societatea pârâtă împotriva A.P.A.P.S. București, ca lipsită de obiect. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanții și-au pierdut calitatea de succesori precum și dreptul de proprietate al autorului lor C.C. asupra imobilului moară de mălai și făină situat în comuna Movileni județul Olt, bunuri ce le-au fost testate în 1946 și care au trecut în proprietatea statului abuziv, în temeiul Legii nr. 119/1948. Ulterior, aceste bunuri au intrat în patrimoniul SC O. SA Slatina, societate înființată în 1990, care s-a și privatizat prin cumpărarea de acțiuni de la fostul FPS.

În aceste condiții, s-a concluzionat că în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptățite, respectiv reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea trebuie adresată instituției publice implicată în privatizare conform pct. 2 al art. 27 din lege. Instanța a reținut că reclamanții nu au formulat un capăt de cerere privitor la anularea actului de înstrăinare a celor două mori, în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu are a se pronunța sub acest aspect. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 116 din 28 mai 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții C.I. și S.I.

împotriva sentinței nr. 72 din 27 februarie 2002. Instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil, fiind respectate cerințele prevăzute de Legea nr. 119/1948, lucru evidențiat și prin expertiza efectuată în cauză, care a stabilit având în vedere dotarea tehnică a morii la data naționalizării, că este vorba de o moară sistematică și nu țărănească. În al doilea rând s-a concluzionat că imobilul este evidențiat în patrimoniul societății pârâte, care s-a privatizat prin cumpărarea de acțiuni de la FPS. În consecință s-a stabilit că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a Legii nr. 10/2001, când a statuat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva deciziei nr. 116 din 28 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții S.I. și C.S. pentru C.I. invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că instanțele au reținut greșit că imobilele au fost preluate de stat cu titlu, de vreme ce prezumția a fost răsturnată, probându-se cu procesul-verbal de preluare din 12 iunie 1948, cu certificatul 87 din 26 februarie 1942 și cu actele eliberate de arhivele naționale Slatina, că moara fiind țărănească, de mică capacitate, nu cădea sub incidența naționalizării. Contrar înscrisurilor din perioada preluării abuzive a morii și anterior acesteia, expertul a stabilit eronat, în raport de marca utilajului și capacitatea de măciniș, că moara este sistematică, și că deci naționalizarea acesteia este conformă cerințelor Legii nr. 119/1948.

De asemenea recurenții arată că societatea pârâtă nu și-a probat existența contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni 38 și 39/1997 de care face vorbire și nici dacă imobilul solicitat face parte din pachetul de acțiuni vândut de fostul FPS. Pârâta nu a emis o decizie motivată care să ateste imposibilitatea restituirii în natură a imobilului și nici nu a făcut reclamanților o ofertă privind modalitatea de acordare prin echivalent a măsurilor reparatorii conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 ori să direcționeze notificarea fostului FPS. Fiind vorba de o revendicare propriu-zisă, instanța era datoare să ia în calcul titlurile de proprietate și nu să le compare. Recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează.

Reclamanții S.I. și C.I. au chemat inițial în judecată SC O. SA pentru a fi obligată la restituirea în natură a unei mori de mălai și făină, a construcției acestor mori și a terenului aferent, inclusiv utilajele morii, bunuri situate în comuna Movileni Olt. La cererea SC O. SA Slatina a fost chemat în garanție A.P.A.P.S., motivat de faptul că imobilele au fost înstrăinate de A.P.A.P.S. în baza contractelor de vânzare-cumpărare ale acțiunilor, nr. 38 și 39/1997. Pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond au fost introduși în cauză, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Olt și Ministerul Agriculturii și Alimentației, Agenția Domeniilor statului.

Prima instanță prin sentința pronunțată a respins corect ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, întrucât situația de fapt și de drept a imobilului revendicat nu făcea posibilă restituirea în natură a morii de mălai și făină, utilajele, construcțiile și terenul aferent deținute în proprietate de C.C.C. ce au fost testate fiilor săi C.I. și C.C. a cărui succesoare este S.I. În temeiul Legii nr. 119/1948, moara – cu utilajele, construcțiile și terenul aferent au fost naționalizate și apoi trecute în administrarea SC O. SA Slatina, care în temeiul Legii nr. 15/1990 le-a dobândit în proprietate. Societatea O. s-a privatizat în baza contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 38 și 39/1997.

Corect instanțele au respins cererea de chemare în garanție, deoarece procesul de privatizare are ca obiect vânzarea de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale și nu acțiunile societăților comerciale în care sunt incluse imobilele la care face referire Legea nr. 10/2001. Posibilitatea și competența de a dispune restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 revine în exclusivitate societății deținătoare, proprietara imobilelor și nu A.P.A.P.S. -ului (A.V.A.S--ului) instituție care administrează doar acțiunile în numele statului.

Conform art. 20 din Legea nr. 10/2001, imobilele, terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de o altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură prin decizia sau, după caz, prin dispoziția motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, potrivit art. 24 din lege, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite oferta de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului.

În speță, notificarea formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 a fost corect înaintată SC O. SA Slatina, atâta vreme cât aceasta este unitatea deținătoare a imobilului revendicat, evidențiat în patrimoniul acesteia. Adresa nr. 1944 din 12 octombrie 2001 emisă de societatea O. deși din punct de vedere formal nu are caracterul unei decizii sau dispoziții, este motivată și transpare clar din conținutul său că deținătorul imobilului nu este de acord cu restituirea acestuia în natură. Imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu respectarea cerințelor prevăzute de Legea nr. 119/1948 art. 2 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001 și punctul 2.1 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 498/2003, instituie prezumția potrivit căreia preluările de imobile efectuate în baza Legii nr. 119/1948 au fost făcute cu titlu valabil. Probele administrate de petiționari nu au fost în măsură să înlăture această prezumție, expertiza tehnică evidențiind cu prisosință, în considerarea dotărilor tehnice, că moara era sistematică și nu țărănească, ceea ce atrăgea incidența Legii nr. 119/1948. Aceeași situație rezultă și din procesul-verbal de preluare în care s-a reținut că de la C.C. s-a preluat o moară țărănească cu un valț pentru porumb și alta sistematică cu 2 valțuri. În mod obiectiv restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă deoarece moara în discuție a suferit modificări substanțiale, fiind electrificată, utilajele fiind înlocuite cu altele noi iar clădirea morii renovată în totalitate.

Față de această situație, corect instanța de fond și aceea de apel, făcând o justă interpretare și aplicare a Legii nr. 10/2001 au reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri, restituirea în natură neputând fi dispusă. Ceea ce s-a omis din dispoziția SC O. de restituire prin echivalent și deci măsurile pe care instanța de fond și apel erau ținute să le dispună, este efectuarea ofertei de restituire la care reclamanții erau îndreptățiți, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001. Din acest punct de vedere recursurile reclamanților sunt întemeiate, impunându-se casarea deciziei și sentinței și pe fond obligarea SC O. SA Slatina, de a emite oferta de acordare a măsurilor reparatorii.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, Agenția Domeniilor Statului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Statul Român și Consiliul Local Movileni nu sunt deținătoare a bunurilor revendicate astfel că în mod corect acțiunea în privința acestora a fost respinsă. După pronunțarea deciziei 116 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, reclamantul C.I. a decedat (17 februarie 2004). Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor 115 din 20 martie 2004, la succesiunea acestuia a venit în calitate de soție supraviețuitoare și legatară universală C.S. Ceilalți succesori, B.C., D.P.F. sunt legatari cu titlu particular în privința altor bunuri decât acelea la care se referă cauza de față.

În calitate de legatară universală C.S., pentru soțul său C.I. a declarat recurs în termen legal împotriva deciziei civile nr. 116 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, alături de S.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile formulate de S.I. și C.S. pentru C.I. împotriva deciziei civile nr. 116 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 72 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Olt și pe fond obligă intimata-pârâtă SC O. SA Slatina să emită oferta de acordare a măsurilor reparatorii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.