ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3188/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la numărul

242/2002 C.I. a chemat în judecată SC O. SA Slatina, pentru ca instanța, prin

hotărârea ce o va pronunța să oblige societatea-pârâtă la restituirea în natură

a unei mori de făină și a terenului aferent împreună cu utilajele morii, bunuri

situate în comuna Movileni, județul Olt, preluat în mod abuziv de stat în 1948.

În motivarea acțiunii reclamantul

arată că a dobândit bunurile solicitate în temeiul unui testament olograf

efectuat de autorul său C.C. la data de 8 noiembrie 1946.

Prin același testament, moara de

mălai a fost testată altui fiu, C.C. a cărui moștenitoare S.I. a solicitat-o de

la aceeași societate O. SA Slatina prin cererea înregistrată la numărul

264/2002.

Construcția din cărămidă dotată cu

instalațiile și echipamentele necesare funcționării, situată tot în comuna

Movileni, județul Olt a fost preluată abuziv de stat în baza Legii nr.

119/1948.

În ambele dosare societatea pârâtă

prin întâmpinarea depusă a ridicat excepția lipsei legitimării procesuale a

acțiunii reclamanților, a prematurității cererii în temeiul art. 46 din Legea

nr. 10/2001 și a solicitat chemarea în garanție a A.P.A.P.S. -ului, în situația

admiterii acțiunilor, motivat de faptul că societatea s-a privatizat iar

pachetul de acțiuni a fost cumpărat de la A.P.A.P.S.

La termenul din 6 februarie 2002,

instanța a dispus conexarea dosarului nr. 264/2002 la dosarul nr. 242/2002,

deoarece între acestea există o strânsă legătură.

Prin sentința nr. 72 din 27

februarie 2002, tribunalul Olt a respins ca nefondată acțiunea reclamanților C.I.

și S.I. împotriva SC O. SA Slatina precum și cererea de chemare în garanție

formulată, de societatea pârâtă împotriva A.P.A.P.S. București, ca lipsită de

obiect.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamanții și-au pierdut calitatea de succesori precum

și dreptul de proprietate al autorului lor C.C. asupra imobilului moară de

mălai și făină situat în comuna Movileni județul Olt, bunuri ce le-au fost

testate în 1946 și care au trecut în proprietatea statului abuziv, în temeiul

Legii nr. 119/1948.

Ulterior, aceste bunuri au intrat în

patrimoniul SC O. SA Slatina, societate înființată în 1990, care s-a și

privatizat prin cumpărarea de acțiuni de la fostul FPS.

În aceste condiții, s-a concluzionat

că în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptățite, respectiv

reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea

trebuie adresată instituției publice implicată în privatizare conform pct. 2 al

art. 27 din lege.

Instanța a reținut că reclamanții nu

au formulat un capăt de cerere privitor la anularea actului de înstrăinare a

celor două mori, în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu are a

se pronunța sub acest aspect.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 116 din 28 mai 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții C.I.

și S.I. împotriva sentinței nr. 72 din 27 februarie 2002.

Instanța de apel a reținut că

imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil, fiind respectate

cerințele prevăzute de Legea nr. 119/1948, lucru evidențiat și prin expertiza

efectuată în cauză, care a stabilit având în vedere dotarea tehnică a morii la

data naționalizării, că este vorba de o moară sistematică și nu țărănească. În

al doilea rând s-a concluzionat că imobilul este evidențiat în patrimoniul

societății pârâte, care s-a privatizat prin cumpărarea de acțiuni de la FPS.

În consecință s-a stabilit că

instanța de fond a făcut o corectă aplicare a Legii nr. 10/2001, când a statuat

că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva deciziei nr. 116 din 28

mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții S.I.

și C.S. pentru C.I. invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ.

În motivarea recursului se arată că

instanțele au reținut greșit că imobilele au fost preluate de stat cu titlu, de

vreme ce prezumția a fost răsturnată, probându-se cu procesul-verbal de

preluare din 12 iunie 1948, cu certificatul 87 din 26 februarie 1942 și cu

actele eliberate de arhivele naționale Slatina, că moara fiind țărănească, de

mică capacitate, nu cădea sub incidența naționalizării.

Contrar înscrisurilor din perioada preluării

abuzive a morii și anterior acesteia, expertul a stabilit eronat, în raport de

marca utilajului și capacitatea de măciniș, că moara este sistematică, și că

deci naționalizarea acesteia este conformă cerințelor Legii nr. 119/1948.

De asemenea recurenții arată că

societatea pârâtă nu și-a probat existența contractelor de vânzare-cumpărare de

acțiuni 38 și 39/1997 de care face vorbire și nici dacă imobilul solicitat face

parte din pachetul de acțiuni vândut de fostul FPS.

Pârâta nu a emis o decizie motivată

care să ateste imposibilitatea restituirii în natură a imobilului și nici nu a

făcut reclamanților o ofertă privind modalitatea de acordare prin echivalent a

măsurilor reparatorii conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 ori să direcționeze

notificarea fostului FPS.

Fiind vorba de o revendicare

propriu-zisă, instanța era datoare să ia în calcul titlurile de proprietate și

nu să le compare.

Recursul este întemeiat astfel cum

se va arăta în cele ce urmează.

Reclamanții S.I. și C.I. au chemat

inițial în judecată SC O. SA pentru a fi obligată la restituirea în natură a

unei mori de mălai și făină, a construcției acestor mori și a terenului aferent,

inclusiv utilajele morii, bunuri situate în comuna Movileni Olt. La cererea SC O.

SA Slatina a fost chemat în garanție A.P.A.P.S., motivat de faptul că imobilele

au fost înstrăinate de A.P.A.P.S. în baza contractelor de vânzare-cumpărare ale

acțiunilor, nr. 38 și 39/1997.

Pe parcursul soluționării cauzei la

instanța de fond au fost introduși în cauză, Statul Român prin Ministerul

Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de

Stat Olt și Ministerul Agriculturii și Alimentației, Agenția Domeniilor

statului.

Prima instanță prin sentința

pronunțată a respins corect ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă,

întrucât situația de fapt și de drept a imobilului revendicat nu făcea posibilă

restituirea în natură a morii de mălai și făină, utilajele, construcțiile și

terenul aferent deținute în proprietate de C.C.C. ce au fost testate fiilor săi

C.I. și C.C. a cărui succesoare este S.I.

În temeiul Legii nr. 119/1948, moara

– cu utilajele, construcțiile și terenul aferent au fost naționalizate și apoi

trecute în administrarea SC O. SA Slatina, care în temeiul Legii nr. 15/1990

le-a dobândit în proprietate. Societatea O. s-a privatizat în baza contractelor

de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 38 și 39/1997. Corect instanțele au respins

cererea de chemare în garanție, deoarece procesul de privatizare are ca obiect

vânzarea de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale și nu acțiunile

societăților comerciale în care sunt incluse imobilele la care face referire

Legea nr. 10/2001.

Posibilitatea și competența de a

dispune restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor revendicate în

temeiul Legii nr. 10/2001 revine în exclusivitate societății deținătoare,

proprietara imobilelor și nu A.P.A.P.S. -ului (A.V.A.S--ului) instituție care

administrează doar acțiunile în numele statului.

Conform art. 20 din Legea nr.

10/2001, imobilele, terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent

de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o

regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la

care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este

acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de o altă

persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură prin

decizia sau, după caz, prin dispoziția motivată a organelor de conducere ale

unității deținătoare.

Dacă restituirea în natură nu este

aprobată sau nu este posibilă, după caz, potrivit art. 24 din lege, deținătorul

imobilului este obligat ca prin decizie sau dispoziție motivată, în termenul

prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite oferta de

restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului.

În speță, notificarea formulată de

reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 a fost corect înaintată SC O. SA Slatina,

atâta vreme cât aceasta este unitatea deținătoare a imobilului revendicat,

evidențiat în patrimoniul acesteia. Adresa nr. 1944 din 12 octombrie 2001 emisă

de societatea O. deși din punct de vedere formal nu are caracterul unei decizii

sau dispoziții, este motivată și transpare clar din conținutul său că

deținătorul imobilului nu este de acord cu restituirea acestuia în natură.

Imobilul în litigiu a fost preluat

de stat cu respectarea cerințelor prevăzute de Legea nr. 119/1948 art. 2 pct. 1

lit. a) din Legea nr. 10/2001 și punctul 2.1 din normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, instituie

prezumția potrivit căreia preluările de imobile efectuate în baza Legii nr.

119/1948 au fost făcute cu titlu valabil.

Probele administrate de petiționari

nu au fost în măsură să înlăture această prezumție, expertiza tehnică

evidențiind cu prisosință, în considerarea dotărilor tehnice, că moara era

sistematică și nu țărănească, ceea ce atrăgea incidența Legii nr. 119/1948.

Aceeași situație rezultă și din procesul-verbal de preluare în care s-a reținut

că de la C.C. s-a preluat o moară țărănească cu un valț pentru porumb și alta

sistematică cu 2 valțuri.

În mod obiectiv restituirea în

natură a imobilului nu mai este posibilă deoarece moara în discuție a suferit

modificări substanțiale, fiind electrificată, utilajele fiind înlocuite cu

altele noi iar clădirea morii renovată în totalitate.

Față de această situație, corect

instanța de fond și aceea de apel, făcând o justă interpretare și aplicare a

Legii nr. 10/2001 au reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri,

restituirea în natură neputând fi dispusă.

Ceea ce s-a omis din dispoziția SC O.

de restituire prin echivalent și deci măsurile pe care instanța de fond și apel

erau ținute să le dispună, este efectuarea ofertei de restituire la care

reclamanții erau îndreptățiți, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Din acest punct de vedere

recursurile reclamanților sunt întemeiate, impunându-se casarea deciziei și

sentinței și pe fond obligarea SC O. SA Slatina, de a emite oferta de acordare

a măsurilor reparatorii.

În conformitate cu prevederile Legii

nr. 10/2001, Agenția Domeniilor Statului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, Statul Român și Consiliul Local Movileni nu sunt

deținătoare a bunurilor revendicate astfel că în mod corect acțiunea în

privința acestora a fost respinsă.

După pronunțarea deciziei 116 din 28

mai 2003 a Curții de Apel Craiova, reclamantul C.I. a decedat (17 februarie

2004).

Așa cum rezultă din certificatul de

moștenitor 115 din 20 martie 2004, la succesiunea acestuia a venit în calitate

de soție supraviețuitoare și legatară universală C.S. Ceilalți succesori, B.C.,

D.P.F. sunt legatari cu titlu particular în privința altor bunuri decât acelea

la care se referă cauza de față.

În calitate de legatară universală C.S.,

pentru soțul său C.I. a declarat recurs în termen legal împotriva deciziei

civile nr. 116 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, alături de S.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de S.I.

și C.S. pentru C.I. împotriva deciziei civile nr. 116 din 28 mai 2003 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia recurată și sentința

civilă nr. 72 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Olt și pe fond obligă

intimata-pârâtă SC O. SA Slatina să emită oferta de acordare a măsurilor

reparatorii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.