ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4483/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Alba, prin sentința penală nr. 38 din 16 februarie 2004 a condamnat pe inculpatul B.N.I. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 noiembrie 2003. Prin aceeași sentință au fost condamnați și inculpații P.M. și M.M.D. la diferite pedepse, pentru infracțiunile de violare de domiciliu, tentativă la tâlhărie, tâlhărie și furt calificat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 2 noiembrie 2003, în jurul orelor 23,00, în timp ce se aflau în incinta barului aparținând SC V.S.

SRL Cugir, recurentul împreună cu inculpații P.M. și M.M.D. au acostat pe partea vătămată N.Șt. care se afla în stare de ebrietate și prin violențe fizice și verbale l-au deposedat pe acesta de suma de 350.000 lei și un ceas de mână. Apelul declarat de inculpatul B.N.I. prin care a solicitat reducerea pedepsei a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 147/ A din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Împotriva ambelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, criticându-le pentru netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată, pentru care a solicitat reducerea ei, urmând a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante. Recursul nu este fondat. În raport de probatoriu administrat și judicios apreciat, starea de fapt stabilită este în deplină concordanță cu aceasta, încadrarea juridică a faptei este legală, iar vinovăția recurentului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.

Pedeapsa aplicată recurentului a fost just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare. Se constată astfel că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru recurentul minor, corespunde unei individualizări proporționale, fiind de natură prin durata ei să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă. Concret instanța de apel a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea recurentului, împrejurările că nu posedă antecedente penale și a dat dovadă de sinceritate în cursul procesului, sunt elemente de care a avut în vedere instanța când a dozat cuantumul pedepsei la limita minimă prevăzută de textele de lege aplicabile în cauză.

Neexistând și alte motive de recurs care examinate din oficiu ar putea duce la casarea hotărârii atacate, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. Urmează a se deduce pentru recurent prevenția de la 3 noiembrie 2003, la zi. Inculpatul recurent urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul de avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.I. împotriva deciziei penale nr. 147/ A din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 noiembrie 2003 la 10 septembrie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2004.