ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4483/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Alba, prin sentința

penală nr. 38 din 16 februarie 2004 a condamnat pe inculpatul B.N.I. la 3 ani

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 noiembrie 2003.

Prin aceeași sentință au fost

condamnați și inculpații P.M. și M.M.D. la diferite pedepse, pentru

infracțiunile de violare de domiciliu, tentativă la tâlhărie, tâlhărie și furt

calificat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 2 noiembrie 2003, în jurul

orelor 23,00, în timp ce se aflau în incinta barului aparținând SC V.S. SRL

Cugir, recurentul împreună cu inculpații P.M. și M.M.D. au acostat pe partea

vătămată N.Șt. care se afla în stare de ebrietate și prin violențe fizice și

verbale l-au deposedat pe acesta de suma de 350.000 lei și un ceas de mână.

Apelul declarat de inculpatul B.N.I.

prin care a solicitat reducerea pedepsei a fost respins, ca nefondat, prin

decizia penală nr. 147/ A din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Împotriva ambelor hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, criticându-le pentru netemeinicie cu privire la

pedeapsa aplicată, pentru care a solicitat reducerea ei, urmând a se reține în

favoarea sa circumstanțe atenuante.

Recursul nu este fondat.

În raport de probatoriu administrat

și judicios apreciat, starea de fapt stabilită este în deplină concordanță cu

aceasta, încadrarea juridică a faptei este legală, iar vinovăția recurentului

rezultă neîndoielnic din actele dosarului.

Pedeapsa aplicată recurentului a

fost just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare.

Se constată astfel că pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare, pentru recurentul minor, corespunde unei

individualizări proporționale, fiind de natură prin durata ei să asigure atât

finalitatea preventivă cât și cea educativă.

Concret instanța de apel a apreciat

că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea

recurentului, împrejurările că nu posedă antecedente penale și a dat dovadă de

sinceritate în cursul procesului, sunt elemente de care a avut în vedere

instanța când a dozat cuantumul pedepsei la limita minimă prevăzută de textele

de lege aplicabile în cauză.

Neexistând și alte motive de recurs

care examinate din oficiu ar putea duce la casarea hotărârii atacate, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Urmează a se deduce pentru recurent

prevenția de la 3 noiembrie 2003, la zi.

Inculpatul recurent urmează a fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și

onorariul de avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.N.I. împotriva deciziei penale nr. 147/ A din 27

aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul arestării preventive de la 3 noiembrie 2003 la 10 septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2004.