ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4148/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 33 din 13 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în dosarul nr. 4071/2005, a fost condamnat inculpatul S.V., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei. A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv începând cu data de 30 aprilie 2005 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost dispusă confiscarea specială a unui cuțit, corp delict. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.M. suma de 95 RON, despăgubiri civile. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele: În seara zilei de 29 aprilie 2005, inculpatul se afla la barul A. din orașul Cugir, unde consuma băuturi alcoolice împreună cu mai multe persoane. Cu acest prilej, a observat că partea vătămată P.M., aflat la o altă masă, avea asupra sa o sumă mare de bani. După închiderea programului, în jurul orei 24,00, toți consumatorii au ieșit din incinta localului.

În apropierea localului inculpatul l-a atacat pe partea vătămată, lovindu-l cu pumnii și picioarele și amenințându-l cu un cuțit l-a deposedat de suma de 6.200.000 lei. S-a mai reținut că, după comiterea faptei, inculpatul a dat o parte din bani celor cu care consumase anterior băuturi alcoolice în local. Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, iar vinovăția sa s-a stabilit pe baza probelor administrate: plângerea părții vătămate, certificatul medico – legal nr. 1096/IA/360 din data de 3 mai 2005 care atestă leziunile suferite de partea vătămată cu ocazia comiterii faptei, pentru a căror vindecare a avut nevoie de 5-6 zile de îngrijiri medicale, declarațiile martorilor S.T.C. și D.G.I., care l-au văzut când a comis fapta.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul S.V., solicitând desființarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării cauzei, să fie achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, susținând că nu a comis această faptă. Prin decizia penală nr. 141/ A din 2 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 1850/2006, a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat. A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, arestul preventiv la zi. Împotriva deciziei a declarat în termen legal recurs inculpatul care, a reiterat criticile formulate în apel, solicitând casarea ambelor hotărâri și în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, întrucât nu el este autorul acestei fapte ci martorii S.T.C. și D.G.I. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicată, motivând că are șapte copii minori, fiind singurul din familie care muncea pentru întreținerea lor. Examinând recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei instanței de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a materialului probator, rezultă că în mod judicios, instanța de apel și-a însușit argumentele instanței de fond cu privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că inculpatul l-a urmărit pe partea vătămată, l-a lovit cu pumnii și picioarele, l-a trântit la pământ și amenințându-l cu un cuțit, i-a sustras suma de bani pe care o avea în buzunarul pantalonilor, faptă ce întrunește atât obiectiv cât și subiectiv, conținutul infracțiunii de tâlhărie. Astfel, în acest sens este relevantă declarația părții vătămate care, în mod constant a declarat că, după ce a părăsit localul, inculpatul l-a ajuns din urmă, l-a prins din spate în brațe, după care l-a trântit într-o baltă, l-a lovit cu picioarele în cap și peste corp, după care l-a târât pe iarbă, unde a continuat să-l lovească și amenințându-l cu un cuțit, i-a luat din buzunar suma de 6.300.000 lei.

Din certificatul medico – legal nr. 1096/A/360 eliberat de S.J.M.L. Alba Iulia, rezultă că leziunile corporale suferite de partea vătămată la data de 30 aprilie 2005, au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorilor G.C., R.E., V.L. și A.Șt. care s-au aflat în barul respectiv înainte de închiderea programului și au văzut cum inculpatul a ieșit din acest bar chiar după partea vătămată și declarația martorului C.C. care, confirmă că inculpatul la trântit pe partea vătămată într-o baltă cu apă, l-a lovit cu picioarele, apoi la îndemnul părții vătămate martorul s-a îndepărtat cu intenția de a aduce ajutoare. Se mai coroborează cu constatările consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului, dosar de urmărire penală, ocazie cu care s-a ridicat de la inculpat, cuțitul cu care l-a amenințat pe partea vătămată și de la martorii S.T.C.

și D.G.I., suma de 645.000 lei pe care au primit-o de la inculpat. Cu privire la apărarea inculpatului că, fapta a fost comisă de martorii S.T.C. și D.G., la care a și fost găsită o parte din suma de bani luată de la partea vătămată, se reține că cei doi martori au fost cercetați în faza de urmărire penală împreună cu inculpatul, iar prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a dispus cu privire la aceștia, scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În faza de judecată D.G.I. a fost audiat ca martor iar S.T.C. nu a putut fi audiat, fiind plecat în Spania. Martorul D. a declarat că a văzut cum inculpatul l-a lovit și amenințat cu cuțitul pe partea vătămată, iar după ce a plecat a fost ajuns de S.T.C.

care i-a dat suma de 360.000 lei pe care susținea că o are de la inculpat. Chiar dacă declarațiile celor doi martori ar fi înlăturate, din probele analizate, rezultă fără îndoială că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată. Împrejurarea că la comiterea faptei ar fi participat și alte persoane care nu au fost trimise în judecată este irelevantă în condițiile în care vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită. Astfel, Înalta Curte nu poate reține critica inculpatului cu privire la greșita reținere a vinovăției sale în comiterea infracțiunii.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica privind greșita individualizare a pedepsei aplicată, solicitând reducerea acesteia, întrucât a fost făcută o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale comiterii ei, respectiv în timpul nopții, într-un loc public, prin amenințarea părții vătămate cu un cuțit, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut ca o persoană violentă, pusă pe scandal, nu a recunoscut comiterea faptei, este recidivist, fiind condamnat pentru infracțiuni de tâlhărie și furt calificat. Față de cele menționate, Înalta Curte constată că decizia atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 alin. (1)lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 30 aprilie 2005 la 28 iunie 2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 141/ A din 2 mai 2006 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 aprilie 2005 la 28 iunie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu de avocat pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2006.