ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2549/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: B.G. , din Mandruloc nr. 348, județul Arad, cheamă în judecată pe I.M., comisar, Comandant al Poliției Lipova, pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. Judecătoria Lipova, prin sentința penală nr. 93 din 4 iunie 2004, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. h), cu aplicarea art. 284 1 C. proc. pen., încetează procesul, cu motivarea că partea vătămată a lipsit, în mod nejustificat, la două termene consecutive. Parchetul de pe lângă aceeași instanță și partea vătămată declară recurs, motivând că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Timișoara.

Tribunalul Arad, prin decizia penală nr. 456/ R din 20 octombrie 2004, admite recursurile, casează sentința atacată și trimite plângerea Curții de Apel Timișoara. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința penală nr. 15/ PI din 14 februarie 2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracțiunea de tulburare de posesie, cu motivarea că fapta nu există. Prin aceeași sentință, partea vătămată este obligată să plătească 5.000.000 lei cheltuieli de judecată inculpatului și 300.000 lei cheltuieli judiciare statului. Parchetul de pe lângă aceeași instanță și partea vătămată declară recurs. Parchetul susține că, dată fiind calitatea de comisar, comandant, a inculpatului, acesta nu putea fi trimis în judecată decât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

La rândul ei, partea vătămată arată că în mod eronat inculpatul a fost exonerat de răspundere. Recursurile sunt întemeiate. În adevăr, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, modificată și completată prin Legea nr. 281/2003, raportat la art. 64 din Legea nr. 360/2002 dată fiind calitatea inculpatului, de comisar, comandant al Poliției orașului Lipova și, implicit, de organ de cercetare al poliției judiciare, el putea fi trimis în judecată numai de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Ca atare, sentința atacată este supusă casării, deoarece, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei, iar instanța nu a fost sesizată legal [(art. 385 9 pct. 1, 2 din C. proc.

pen.)]. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 C. proc. pen., cauza va fi trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin admiterea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 15 din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, privind pe M.I. Admite recursul declarat de partea vătămată B.G. împotriva aceleiași sentinței. Casează sentința atacată. Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timișoara în vederea efectuării urmăririi penale față de inculpatul M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 C. pen. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2005.