ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4336/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția I

penală, investită cu soluționarea recursului declarat de inculpatul D.M.D.

împotriva deciziei penale nr. 906 A din 7 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul

București, secția II-a penală, prin care i-a fost respins apelul declarat

împotriva sentinței penale de condamnare la o pedeapsa finală de 5 ani, 11 luni

și 18 luni închisoare aplicată de Judecătoria sector 4 București pentru furt

calificat, a pronunțat la data de 16 august 2004, o încheiere prin care a fost

menținuta starea de arest a recurentului inculpat.

Din cuprinsul încheierii pronunțate

la data de 16 august 2004, se reține că potrivit art. 300

2

C. proc.

pen., raportat la art. 160

b

C. proc. pen., Curtea de Apel București

a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive a inculpatului astfel că în raport de natura și gravitatea

faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat, modalitatea de săvârșire a

acestora, precum și persoana inculpatului care are antecedente penale, existând

temerea că pus în libertate poate reprezenta un pericol pentru ordinea publică,

se impune în continuare privarea sa de libertate.

Prin aceeași încheiere din data de

16 august 2004, Curtea de Apel București a admis cererea pentru lipsă de

apărare a inculpatului si a fixat un nou termen pentru judecarea recursului

declarat împotriva deciziei penale nr. 906 A din 7 iulie 2004 pronunțată de

Tribunalul București, secția II-a penală.

Împotriva acestei încheieri a Curții

de Apel București prin care i-a fost menținută starea de arest, inculpatul

D.M.D. a declarat recurs la data de 17 august 2004.

Recursul declarat este inadmisibil.

Din examinarea dispozițiilor art.

141 din C. proc. pen., referitoare la calea de atac ce poate fi exercitată

împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind

măsurile preventive, rezultă ca numai încheierea dată în primă instanță și în

apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau

menținerea unei măsuri preventive, poate fi atacată separat cu recurs, de procuror

sau de inculpat.

În atare situație, încheierea

atacată, pronunțată la data de 16 august 2004, prin care s-a menținut starea de

arest a inculpatului D.M.D., fiind pronunțată de Curtea de Apel ca instanță de

recurs, investită să soluționeze recursul împotriva deciziei penale nr. 906 A

din 7 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, nu

mai poate fi atacată separat cu un nou recurs.

În consecință, Înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

va respinge ca inadmisibil recursul de față declarat și îl va obliga pe

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de inculpatul D.M.D. împotriva încheierii din 16 august 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

septembrie 2004.