ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5305/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 436 din 25

martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 5507/2003, a fost condamnat inculpatul N.V. la 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, în baza art. 350 C. proc.

pen., s-a dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a hotărârii și

în baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul rămas neexecutat din condamnarea

anterioară de un an 7 luni și 25 zile de închisoare, rest care s-a contopit în

pedeapsa aplicată.

A fost admisă acțiunea civilă

formulată de partea vătămată constituită parte civilă H.N., astfel că

inculpatul a fost obligat la suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile și suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-au reținut în esență, următoarele:

În ziua de 6 aprilie 2003,

inculpatul N.V. fiind invitat în casă de către partea vătămată H.N. care din

milă, l-a poftit la masă, în loc să-și arate recunoștința pentru acest gest de

omenie, l-a atacat și i-a furat îmbrăcăminte, încălțăminte și alimente evaluate

la 10 milioane lei. Faptele au fost dovedite și s-a stabilit comiterea lor în

stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în

raport de condamnarea anterioară de 5 ani închisoare, aplicată pentru

săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, pedeapsă aplicată prin sentința

penală nr. 334 din 30 mai 2000 a Tribunalului București, din care a fost

liberat condiționat la 22 mai 2002 cu un rest rămas neexecutat de 598 zile

închisoare.

Inculpatul a declarat apel la 21

iunie 2004, declarația sa fiind înregistrată la Tribunalul București, secția I

penală, abia la 22 iulie 2004, în urma adresei de trimitere a Ministerului

Administrației și Intereselor emisă la 16 iulie 2004.

Prin această cerere inculpatul nu a

solicitat în baza dispozițiilor art. 365 și art. 364 C. proc. pen., o repunere

în termenul de apel și dealtfel nici nu au fost îndeplinite cerințele pentru a

fi admis apelul peste termen.

Prin decizia penală nr. 617 din 20

august 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza

dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins apelul ca fiind

tardiv introdus apreciind în mod corect că dat fiind împrejurarea că inculpatul

a fost lipsă la judecata în fond, termenul de apel curge de la comunicare, ori

acesta a fost încarcerat la 18 mai 2004 conform adresei din dosarul nr.

2714/2004 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, iar apelul a fost

declarat la 21 iunie 2004.

Fiind nemulțumit de soluția Curții

de apel, inculpatul a declarat în termen legal recurs, menținându-și poziția

potrivit căreia fiind lipsă la dezbateri, apelul său în mod greșit a fost

apreciat ca tardiv.

Curtea urmează să respingă recursul,

ca nefondat, întrucât din actele existente la dosar reiese cu certitudine

împrejurarea că inculpatul a fost încarcerat în această cauză la 18 mai 2004 în

baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 502/2004 emis de

Tribunalul București, secția I penală, pedeapsă stabilită în baza sentinței

penale nr. 436/2004 rămasă definitivă prin neapelare.

Chiar dacă inculpatul a fost legal

citat la ambele adrese de domiciliu și realizată fiind și procedura prin

afișare la ușa Consiliului Local al Primăriei sector 4 București susține că nu

a știut de existența sentinței penale pronunțate împotriva sa, de la data

încarcerării sale, 18 mai 2004 avea posibilitatea potrivit art. 364 C. proc.

pen., să declare apel peste termen solicitând repunerea în termenul de apel.

Ori inculpatul a înțeles să declare

apel abia la 21 iunie 2004, iar cererea sa a fost înregistrată abia la 16 iulie

2004, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 617 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la 20 august 2004, în dosarul

nr. 2714/2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 octombrie 2004.