ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7056/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la 3 decembrie 2001 reclamanții J.P. și J.F. au formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 6240 din 25 mai 2001 emisă de primarul orașului Caransebeș prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului evidențiat în C.F. nr. 5021 Caransebeș. În motivarea contestației s-a arătat că terenul este liber de construcții și se poate restitui în natură, amplasarea lui neimpunând plata de despăgubiri. Tribunalul Caraș-Severin prin sentința civilă nr. 2140 din 16 octombrie 2002 a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a motiva această soluție instanța a reținut că pe suprafața de teren revendicată se află o anexă din zidărie cu suprafața de 11,25 mp, 6 stâlpi metalici pentru panouri jocuri sportive, o scară metalică pentru joacă și alei betonate de acces, suprafața de teren făcând parte din curtea unei grădinițe de copii, nr. 4. S-a constatat că în Anexa nr. 3 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Caransebeș, publicată în M. Of. nr. 541 bis din 24 iulie 2002 la poziția 36 figurează Grădinița cu program prelungit cu o suprafață de 782 mp. Ca urmare, s-a considerat aplicabil în cauză art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care în astfel de situații acordă foștilor proprietari despăgubiri bănești.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia 93 din 13 iunie 2003 a respins apelul reclamanților. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că în mod corect prima instanță a constatat că imobilul revendicat de reclamanți este afectat unei unități bugetare de învățământ fiind necesar pentru desfășurarea în continuare a activității acestei unități. S-a mai arătat că în momentul în care imobilul nu va mai fi necesar afectațiunii stabilite în prezent reclamanții pot beneficia de dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9. Criticile s-au referit în fapt la împrejurarea că pe terenul în discuție există numai o construcție foarte uzată de 11,25 mp și că intrarea în grădiniță s-ar putea practica printr-un alt loc.

Recursul este nefondat. Din probele administrate în cauză a reieșit o situație de fapt corect reținută de instanțe, terenul revendicat este atribuit potrivit unui inventar reflectând componența domeniului public al municipiului Caransebeș, unei grădinițe de copii, unitate bugetară de învățământ. Conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 „Expertiza efectuată în cauză a arătat că terenul din curtea grădiniței este ocupat cu instalații specifice activității unei asemenea instituții. Instanțele au făcut de asemenea o corectă aplicare a legii la starea de fapt. Într-adevăr, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor ocupate de o anumită categorie de instituții, printre care și unitățile bugetare din învățământ, cum este cazul în speță, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții J.F. și J.P. împotriva deciziei nr. 93 din 13 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.