ÎCCJ, decizie (scj.ro #82120)

Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției primarului formulată de un terț. Instanța competentă material să soluționeze acțiunea. Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției primarului formulată de un terț. Instanța competentă material să soluționeze acțiunea Index alfabetic Drept procesual civil. - Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției primarului formulată de un terț - Instanța competentă material să soluționeze acțiunea Legea nr . 10/2001: art . 23 alin. 4 Codul de procedură civilă: art . 1 și art . 3 Conform art . 23 alin. 4 din Legea nr . 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr . 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare a unei acțiuni în anulare, prin care se invocă încălcarea legii în procedura retrocedării unui imobil, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul, potrivit art . 1 și art . 3 Cod procedură civilă. Î.C.C.J ., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 4097 din 26 aprilie 2006. Prin dispoziția nr . 1055 din 11 iulie 2002 emisă în temeiul Legii nr . 10/2001, Primarul Municipiului Caransebeș , județul Caraș-Severin , a respins notificarea formulată de S.A . și S.C . de restituire în natură a unui imobil în suprafață totală de 455 mp , trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.223/1974.

Prin aceeași dispoziție s-a restituit lui S.A ., în natură, suprafața de teren de 158 mp din CF nr . 187 Caransebeș , nr . top 246/2, s-a refuzat restituirea cotei-părți de 297 mp teren ce-i revenea numitei S.C . și pentru construcție s-au acordat măsuri reparatorii, constând în despăgubiri bănești, în valoare de 128.579.483 lei. La data de 24 octombrie 2002 S.T . și S.F . au chemat în judecată Primăria Municipiului Caransebeș solicitând instanței să dispună anularea parțială a dispoziției nr . 1055 din 11 iulie 2002 în sensul de a se înlătura din dispoziție măsura de restituire în natură a unei porțiuni din teren către numitul S.A . În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au cumpărat în baza Legii nr . 112/1995 construcția situată în Caransebeș , însă, cu toate demersurile întreprinse, li s-a refuzat cumpărarea și a terenului aferent.

Imobilul, compus din construcție și teren în suprafață de 455 mp , a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr . 223/1974 de la numiții S.A . și S.C ., în calitate de moștenitori ai fostului proprietar S.I . Reclamanții au socotit că dispoziția de restituire a terenului de 158 mp este nelegală deoarece, pe de o parte, beneficiarul măsurii fiind cetățean străin, nu poate dobândi terenuri pe teritoriul României, iar pe de altă parte, terenul este necesar pentru buna utilizare a construcției, o parte din suprafața restituită aflându-se sub casă. Tribunalul Caraș-Severin , prin sentința civilă nr . 857 din 27 martie 2003, a respins acțiunea reclamanților cu motivarea că prin restituirea suprafeței de 158 mp către fostul proprietar, nu s-a făcut dovada unei vătămări în sensul art . 1 din Legea nr . 29/1990.

Curtea de Apel Timișoara, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr . 391 din 8 iulie 2003, a admis recursul declarat de reclamanți, a casat sentința Tribunalului Caraș-Severin și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, dar la secția civilă, reținând că temeiul juridic aplicabil speței îl reprezintă art . 20 și următoarele din Legea nr . 10/2001. În rejudecare , S.A . a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanți și menținerea dispoziției emisă de Primarul Municipiului Caransebeș . Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă, prin sentința nr . 3141 din 28 octombrie 2003, a respins acțiunea reclamanților S.T . și S.F . ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă și a admis cererea de intervenție.

Curtea de Apel Timișoara – Secția civilă, prin decizia nr . 405 din 18 martie 2004, a admis apelul declarat de reclamanții S.T . și S.F ., a anulat sentința tribunalului, a respins ca neîntemeiată acțiunea și a admis cererea de intervenție. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții S.T . și S.F . care au susținut că legislația în vigoare le atribuie dreptul de a dobândi în proprietate terenul aferent construcției, că dispoziția primarului a fost pusă în executare și că, potrivnit celor reținute de instanța de apel, partajarea celor două suprafețe de teren este imposibilă, întrucât nu ar mai putea folosi o parte din construcțiile proprietatea lor și aceștia nu ar mai avea acces la utilități: alimentare cu apă, canalizare, etc . Recursul este fondat.

Obiect al acțiunii introductive de instanță îl reprezintă cererea de anulare parțială a dispoziției nr . 1055 din 11 iulie 2002 emisă de Primarul Municipiului Caransebeș prin care s-a restituit intimantului S.A ., în temeiul Legii nr . 10/2001, o suprafață de 158 mp teren, dintr-un teren de 455 mp , înscris în CF 187 Caransebeș , nr . top 246/2. Este de observat că acțiunea în anulare a fost promovată de reclamanții S.T . și S.F ., care sunt terți atât în raport cu emitentul, cât și cu beneficiarul dispoziției de restituire în natură. Potrivit art . 24 alin. 8 din Legea nr . 10/2001 (devenit alin. 3 1 al art . 24 după modificarea intervenită prin Legea nr . 247/2005), tribunalele sunt competente să soluționeze, în primă instanță, contestațiile împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de deținătorul imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute de art . 3 din Legea nr . 10/2001.

În speță, reclamanții nu au investit instanțele de judecată cu o asemenea contestație, care să atragă competența materială de primă instanță a tribunalului, ci, așa cum s-a demonstrat mai sus, reclamanții sunt terți față de emitentul și beneficiarul dispoziției, terți care pretinzând că ar fi suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor lor legitime prin actul emis de primar, au atacat în justiție dispoziția, pe calea dreptului comun, prin intermediul unei acțiuni în anulare. Pe de altă parte, conform art . 23 alin. 4 din Legea nr . 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr . 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare a acțiunii în anulare promovată de reclamanți, care invocă încălcarea legii în procedura retrocedării imobilului, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul, potrivit art . 1 și 3 Cod procedură civilă. Întrucât, în speță, instanțele au soluționat cauza cu neobservarea normelor legale ce reglementează competența după materie, s-a admis recursul declarat de reclamanți, s-au casat hotărârile și s-a dispus reluarea judecății la Judecătoria Caransebeș , ca instanță de fond.