ÎCCJ, decizie (scj.ro #82120)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82120) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției primarului
formulată de un terț. Instanța competentă material să soluționeze acțiunea.
Cuprins
pe materii.
Drept procesual civil. Acțiune pentru anularea
deciziei/dispoziției primarului formulată de un terț. Instanța competentă
material să soluționeze acțiunea
Index
alfabetic
Drept procesual civil.
-
Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției primarului
formulată de un terț
-
Instanța competentă material să soluționeze acțiunea
Legea
nr
. 10/2001:
art
. 23 alin. 4
Codul de procedură civilă:
art
.
1 și
art
. 3
Conform
art
. 23 alin. 4 din Legea
nr
.
10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură
a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia,
are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu
pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate
imobiliară.
Prevederea legală
citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în
temeiul Legii
nr
. 10/2001 reprezintă un veritabil
titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument
probator, cu caracter constatator, situație în care competența materială de
soluționare a unei acțiuni în anulare, prin care se invocă încălcarea legii în
procedura retrocedării unui imobil, aparține judecătoriei în circumscripția
căreia se găsește nemișcătorul, potrivit
art
. 1 și
art
. 3 Cod procedură civilă.
Î.C.C.J
., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 4097 din 26 aprilie 2006.
Prin dispoziția
nr
. 1055 din 11 iulie 2002 emisă în temeiul Legii
nr
. 10/2001, Primarul Municipiului
Caransebeș
,
județul
Caraș-Severin
, a respins notificarea
formulată de
S.A
. și
S.C
.
de restituire în natură a unui imobil în suprafață totală de 455
mp
, trecut în proprietatea statului prin Decretul
nr.223/1974.
Prin aceeași
dispoziție s-a restituit lui
S.A
., în natură,
suprafața de teren de 158
mp
din CF
nr
. 187
Caransebeș
,
nr
. top 246/2, s-a refuzat restituirea cotei-părți de 297
mp
teren ce-i revenea numitei
S.C
.
și pentru construcție s-au acordat măsuri reparatorii, constând în despăgubiri
bănești, în valoare de 128.579.483 lei.
La data de 24
octombrie 2002
S.T
. și
S.F
.
au chemat în judecată Primăria Municipiului
Caransebeș
solicitând instanței să dispună anularea parțială a dispoziției
nr
. 1055 din 11 iulie 2002 în sensul de a se înlătura din
dispoziție măsura de restituire în natură a unei porțiuni din teren către
numitul
S.A
.
În motivarea acțiunii
reclamanții au arătat că au cumpărat în baza Legii
nr
.
112/1995 construcția situată în
Caransebeș
, însă, cu
toate demersurile întreprinse, li s-a refuzat cumpărarea și a terenului
aferent. Imobilul, compus din construcție și teren în suprafață de 455
mp
, a trecut în proprietatea statului conform Decretului
nr
. 223/1974 de la numiții
S.A
.
și
S.C
., în calitate de moștenitori ai fostului
proprietar
S.I
.
Reclamanții au socotit
că dispoziția de restituire a terenului de 158
mp
este nelegală deoarece, pe de o parte, beneficiarul măsurii fiind cetățean
străin, nu poate dobândi terenuri pe teritoriul României, iar pe de altă parte,
terenul este necesar pentru buna utilizare a construcției, o parte din
suprafața restituită aflându-se sub casă.
Tribunalul
Caraș-Severin
, prin sentința civilă
nr
.
857 din 27 martie 2003, a respins acțiunea reclamanților cu motivarea că prin
restituirea suprafeței de 158
mp
către fostul
proprietar, nu s-a făcut dovada unei vătămări în sensul
art
.
1 din Legea
nr
. 29/1990.
Curtea de Apel
Timișoara, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia
nr
. 391 din 8 iulie 2003, a admis recursul declarat de
reclamanți, a casat sentința Tribunalului
Caraș-Severin
și a trimis cauza spre
rejudecare
la același
tribunal, dar la secția civilă, reținând că temeiul juridic aplicabil speței îl
reprezintă
art
. 20 și următoarele din Legea
nr
. 10/2001.
În
rejudecare
,
S.A
. a formulat cerere de intervenție în interes
propriu solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanți și menținerea
dispoziției emisă de Primarul Municipiului
Caransebeș
.
Tribunalul
Caraș-Severin
- Secția civilă, prin sentința
nr
. 3141 din 28 octombrie 2003, a respins acțiunea
reclamanților
S.T
. și
S.F
.
ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă și a admis
cererea de intervenție.
Curtea de Apel
Timișoara – Secția civilă, prin decizia
nr
. 405 din
18 martie 2004, a admis apelul declarat de reclamanții
S.T
.
și
S.F
., a anulat sentința tribunalului, a respins ca
neîntemeiată acțiunea și a admis cererea de intervenție.
Împotriva acestei
decizii, au declarat recurs reclamanții
S.T
. și
S.F
. care au susținut că legislația în vigoare le atribuie
dreptul de a dobândi în proprietate terenul aferent construcției, că dispoziția
primarului a fost pusă în executare și că,
potrivnit
celor reținute de instanța de apel, partajarea celor două suprafețe de teren
este imposibilă, întrucât nu ar mai putea folosi o parte din construcțiile
proprietatea lor și aceștia nu ar mai avea acces la utilități: alimentare cu
apă, canalizare,
etc
.
Recursul este fondat.
Obiect al acțiunii
introductive de instanță îl reprezintă cererea de anulare parțială a
dispoziției
nr
. 1055 din 11 iulie 2002 emisă de
Primarul Municipiului
Caransebeș
prin care s-a
restituit
intimantului
S.A
.,
în temeiul Legii
nr
. 10/2001, o suprafață de 158
mp
teren, dintr-un teren de 455
mp
,
înscris în CF 187
Caransebeș
,
nr
.
top 246/2.
Este de observat că
acțiunea în anulare a fost promovată de reclamanții
S.T
.
și
S.F
., care sunt terți atât în raport cu emitentul,
cât și cu beneficiarul dispoziției de restituire în natură.
Potrivit
art
. 24 alin. 8 din Legea
nr
.
10/2001 (devenit alin. 3
1
al
art
. 24 după
modificarea intervenită prin Legea
nr
. 247/2005),
tribunalele sunt competente să soluționeze, în primă instanță, contestațiile
împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de deținătorul imobilului, calea
de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute
de
art
. 3 din Legea
nr
.
10/2001.
În speță, reclamanții
nu au investit instanțele de judecată cu o asemenea contestație, care să atragă
competența materială de primă instanță a tribunalului, ci, așa cum s-a
demonstrat mai sus, reclamanții sunt terți față de emitentul și beneficiarul
dispoziției, terți care pretinzând că ar fi suferit o vătămare a drepturilor
sau intereselor lor legitime prin actul emis de primar, au atacat în justiție
dispoziția, pe calea dreptului comun, prin intermediul unei acțiuni în anulare.
Pe de altă parte,
conform
art
. 23 alin. 4 din Legea
nr
.
10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură
a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia,
are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu
pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate
imobiliară.
Prevederea legală
citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în
temeiul Legii
nr
. 10/2001 reprezintă un veritabil
titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument
probator, cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare
a acțiunii în anulare promovată de reclamanți, care invocă încălcarea legii în
procedura retrocedării imobilului, aparține judecătoriei în circumscripția
căreia se găsește nemișcătorul, potrivit
art
. 1 și 3
Cod procedură civilă.
Întrucât, în speță,
instanțele au soluționat cauza cu
neobservarea
normelor legale ce reglementează competența după materie, s-a admis recursul
declarat de reclamanți, s-au casat hotărârile și s-a dispus reluarea judecății
la Judecătoria
Caransebeș
, ca instanță de
fond.