ÎCCJ, decizie (scj.ro #82268)

Acțiunea chiriașului în constatarea nulității deciziei prin care, în temeiul Legii 10/2001, deținătorul imobilului a restituit imobilul proprietarului deposedat. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Acțiunea chiriașului în constatarea nulității deciziei prin care, în temeiul Legii 10/2001, deținătorul imobilului a restituit imobilul proprietarului deposedat. Index alfabetic : Drept procesual civil - Decizie de restituire a imobilului în temeiul Legii 10/2001 - Acțiune în nulitate - Competență materială de soluționare. Legea nr . 10/2001: art . 3, art . 21, art.23 alin.4, art.24 alin.8 C.proc.civ . art.1 și art.13 În aplicarea art.3, art.21, art.23 alin.4 și art.24 alin.8 din Legea nr.10/2001, Tribunalul este competent ca instanță specială, a soluționa numai litigiile dintre persoanele deposedate de stat – sau moștenitorii acestora- și persoanele juridice care au obligația de a stabili măsurile reparatorii reglementate prin această lege.

Acțiunile terțelor persoane – printre care chiriașii imobilului ce pretind că au fost vătămați și solicită să se dispună nulitatea deciziei/dispoziției de restituire a imobilului - sunt de competența instanței de drept comun.( În speță judecata conf . art.1 și 13 din C.pr.civ .) Notă: Unele din textele la care se referă decizia au altă numerotare, în urma republicării Legii nr.10/2001 în M.Of . Partea I nr . 798/2005 după modificarea și completarea legii prin Legea nr . 247/2005. Î.C.C.J ., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr..3149 din 20 aprilie 2005 La data de 4 iunie 2003, PCM a chemat în judecată Primăria municipiului București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună nulitatea absolută a Dispoziției de retrocedare nr.688 din 11 decembrie 2002 a primarului.

În motivarea acțiunii, P.C.M . a arătat că locuiește, în baza unui contract de închiriere, împreună cu familia sa, în apartamentul nr.4 al unui imobil din București, , ce a fost retrocedat, prin dispoziția atacată, numiților RCN și DA, apartament pentru care el a formulat cerere de cumpărare conform Legii nr.112/1995. Că persoanele cărora li s-a retrocedat imobilul, cât și autorii lor nu sunt proprietarii bunului întrucât nu au achitat creditul ipotecar pe care l-au contractat, iar din dosarul comisiei care a propus restituirea nemișcătorului lipsește ordonanța de adjudecare de care face vorbire actul de vânzare-cumpărare a terenului. Prin sentința nr.1027 din 5 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, soluție confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, care, prin decizia nr.1045/A din 20 mai 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Instanțele au reținut că depunând o cerere de cumpărare a spațiului în care locuiește în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995, nu îl legitimează procesual pe reclamant să formuleze acțiunea, întrucât imobilul a fost restituit foștilor proprietari. Reclamantul a declarat recurs susținând că instanțele au soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență după materie și totodată, au dat o greșită interpretare prevederilor Legii nr.10/2001. Recursul este fondat. Obiectul acțiunii introductive de instanță îl reprezintă constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.688 din 11 decembrie 2002 emisă de primarul general al Municipiului București, prin care s-a admis cererea formulată de RCN și DA, pe calea notificării prevăzută de art.21 din Legea nr.10/2001 și s-a dispus restituirea în natură a unei cote părți dintr-un imobil al căruia regim juridic a fost definit ca preluat în mod abuziv, făcând astfel incidente prevederile Legii nr.10/2001.

Acțiunea în nulitate a fost promovată de reclamantul PCM care este un terț în raport atât cu emitentul, cât și cu beneficiarii dispoziției de restituire în natură. Potrivit art.24 alin.8 din Legea nr.10/2001, tribunalele sunt competente să soluționeze, în primă instanță, contestațiile împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de deținătorul imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute prin art.3 din Legea nr.10/2001.

În speță , reclamantul PCM nu a învestit instanțele de judecată cu o asemenea contestație , care să atragă competența materială de primă instanță a tribunalului , ci , așa cum s-a demonstrat mai sus , fiind un terț față de emitentul și beneficiarii dispoziției , terț care pretinde că ar fi suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime prin actul emis de primar , a atacat în justiție dispoziția , pe calea dreptului comun , prin intermediul unei acțiuni în nulitate.Pe de altă parte , conform art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001, decizia sau , după caz , dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății îndreptățite asupra acestuia , are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în persoanei posesie , după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară . Prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr.10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare a acțiunii în nulitate promovată de reclamant, care invocă un drept propriu asupra aceluiași imobil, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul, potrivit art.1 și 13 Cod procedură civilă.

Întrucât, în cauză, instanțele au soluționat cauza cu neobservarea normelor legale, ce reglementează competența după materie, s-a impus admiterea recursului, casarea hotărârilor și reluarea judecății la Judecătoria sectorului 1 București, ca instanță de fond.