ÎCCJ, decizie (scj.ro #82268)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82268) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiunea chiriașului în constatarea nulității deciziei prin care,
în temeiul Legii 10/2001, deținătorul imobilului a restituit imobilul
proprietarului deposedat.
Cuprins
pe materii
: Drept procesual civil. Acțiunea chiriașului în constatarea
nulității deciziei prin care, în temeiul Legii 10/2001, deținătorul imobilului
a restituit imobilul proprietarului deposedat.
Index
alfabetic
: Drept procesual civil
-
Decizie de restituire a imobilului în temeiul Legii 10/2001
-
Acțiune în nulitate
-
Competență materială de soluționare.
Legea
nr
. 10/2001:
art
.
3,
art
. 21, art.23 alin.4, art.24 alin.8
C.proc.civ
. art.1
și art.13
În aplicarea art.3, art.21, art.23 alin.4 și art.24 alin.8
din Legea nr.10/2001, Tribunalul este competent ca instanță specială, a
soluționa numai litigiile dintre persoanele deposedate de stat – sau
moștenitorii acestora- și persoanele juridice care au obligația de a stabili
măsurile reparatorii reglementate prin această lege.
Acțiunile terțelor persoane – printre care chiriașii
imobilului ce pretind că au fost vătămați și solicită să se dispună nulitatea
deciziei/dispoziției de restituire a imobilului - sunt de competența instanței
de drept comun.( În speță judecata
conf
. art.1 și 13
din
C.pr.civ
.)
Notă:
Unele din textele la care se referă decizia au altă numerotare, în urma
republicării Legii nr.10/2001 în
M.Of
. Partea I
nr
. 798/2005 după modificarea și completarea legii prin
Legea
nr
. 247/2005.
Î.C.C.J
.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr..3149 din 20 aprilie
2005
La data de 4 iunie 2003,
PCM
a chemat în judecată Primăria municipiului București, pentru ca prin
hotărârea ce se va pronunța, să se dispună nulitatea absolută a Dispoziției de
retrocedare nr.688 din 11 decembrie 2002 a primarului.
În motivarea acțiunii,
P.C.M
. a arătat că locuiește,
în baza unui contract de închiriere, împreună cu familia sa, în apartamentul
nr.4 al unui imobil din București, , ce a fost retrocedat, prin dispoziția
atacată, numiților
RCN
și DA, apartament pentru care
el a formulat cerere de cumpărare conform Legii nr.112/1995. Că persoanele
cărora li s-a retrocedat imobilul, cât și autorii lor nu sunt proprietarii
bunului întrucât nu au achitat creditul ipotecar pe care l-au contractat, iar
din dosarul comisiei care a propus restituirea nemișcătorului lipsește
ordonanța de adjudecare de care face vorbire actul de vânzare-cumpărare a
terenului.
Prin sentința nr.1027 din 5 decembrie 2003, Tribunalul București,
secția a IV-a civilă, a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără
calitate procesuală activă, soluție confirmată de Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă, care, prin decizia nr.1045/A din 20 mai 2004,
a respins ca
nefondat
apelul reclamantului.
Instanțele au reținut că depunând o cerere de cumpărare a spațiului
în care locuiește în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995, nu îl legitimează
procesual pe reclamant să formuleze acțiunea, întrucât imobilul a fost
restituit foștilor proprietari.
Reclamantul a declarat recurs susținând că instanțele au soluționat
cauza cu încălcarea normelor de competență după materie și totodată, au dat o
greșită interpretare prevederilor Legii nr.10/2001.
Recursul este fondat.
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl reprezintă
constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.688 din 11 decembrie 2002 emisă
de primarul general al Municipiului București, prin care s-a admis cererea
formulată de
RCN
și DA, pe calea notificării
prevăzută de art.21 din Legea nr.10/2001 și s-a dispus restituirea în natură a
unei cote părți dintr-un imobil al căruia regim juridic a fost definit ca
preluat în mod abuziv, făcând astfel incidente prevederile Legii nr.10/2001.
Acțiunea în nulitate a fost promovată de reclamantul
PCM
care este un terț
în raport atât cu emitentul,
cât și cu beneficiarii dispoziției de restituire în natură.
Potrivit art.24 alin.8 din Legea nr.10/2001, tribunalele sunt
competente să soluționeze, în primă instanță, contestațiile împotriva
deciziilor sau dispozițiilor emise de deținătorul imobilului, calea de atac
fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute prin
art.3 din Legea nr.10/2001.
În
speță
,
reclamantul
PCM
nu
a
învestit
instanțele
de
judecată
cu o
asemenea
contestație
, care
să
atragă
competența
materială
de
primă
instanță
a
tribunalului
,
ci
,
așa
cum s-a
demonstrat
mai
sus
,
fiind
un
terț
față
de
emitentul
și
beneficiarii
dispoziției
,
terț
care
pretinde
că
ar
fi
suferit
o
vătămare
a
drepturilor
sau
intereselor
sale
legitime
prin
actul
emis
de
primar
, a
atacat
în
justiție
dispoziția
,
pe
calea
dreptului
comun
,
prin
intermediul
unei
acțiuni
în
nulitate.Pe
de
altă
parte
, conform art.23 alin.4
din
Legea
nr.10/2001,
decizia
sau
,
după
caz
,
dispoziția
de
aprobare
a
restituirii
în
natură
a
imobilului
face
dovada
proprietății
îndreptățite
asupra
acestuia
, are
forța
probantă
a
unui
înscris
autentic
și
constituie
titlu
executoriu
pentru
punerea
în
persoanei
posesie
,
după
îndeplinirea
formalităților
de
publicitate
imobiliară
.
Prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau
dispoziția emisă în temeiul Legii nr.10/2001 reprezintă un veritabil titlu de
proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator,
cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare a
acțiunii în nulitate promovată de reclamant, care invocă un drept propriu
asupra aceluiași imobil, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se
găsește nemișcătorul, potrivit art.1 și 13 Cod procedură civilă.
Întrucât, în cauză, instanțele au soluționat
cauza cu
neobservarea
normelor legale, ce
reglementează competența după materie, s-a impus admiterea recursului, casarea
hotărârilor și reluarea judecății la Judecătoria sectorului 1 București, ca
instanță de fond.