ÎCCJ, decizie (scj.ro #82295)

Decizie/dispoziție a unității deținătoare a imobilului preluat în mod abuziv de stat. Acțiunea terțului – chiriașului imobilului – pentru constatarea nulității absolute a deciziei/dispoziției. Temeiul juridic al acțiunii. Competența de soluționare a acțiunii Cuprins pe materii : Acțiunea terțului (chiriaș) pentru constatarea nulității absolute a deciziei/dispoziției prin care deținătorul imobilului, preluat în mod abuziv de stat, a dispus restituirea în natură a bunului.

Temeiul juridic al acțiunii și competența de soluționare a acțiunii Index alfabetic : Drept civil - imobil preluat în mod abuziv de stat - decizie/dispoziție de restituire în natură - acțiunea terțului (chiriaș al imobilului) pentru constatarea nulității absolute a deciziei/dispoziției - nulitatea absolută invocată de chiriașul imobilului - competența de soluționare (a acțiunii de constare a nulității) Legea nr . 10/2001 Legea nr . 10/2001 este o lege specială, prin care, sub unele aspecte, s-a prevăzut o procedură judiciară derogatorie de la procedurile judiciare comune, printre care aceea de contestare a deciziilor/dispozițiilor deținătorilor imobilelor – preluate în mod abuziv de stat – de către proprietarii deposedați sau, când este cazul, de moștenitorii acestora, competența specială, de soluționare, revenind secției civile a tribunalului ( art . 2, 3, 24, 25, 31). Alte persoane, cum sunt chiriașii imobilelor, nu au calitatea de „persoane îndreptățite” a ataca la tribunale deciziile/dispozițiile deținătorilor imobilelor, temeiul acestor acțiuni putând fi dreptul comun în materia nulităților și competența de soluționare a acțiunilor revenind instanțelor de drept comun, prevăzute în Codul de procedură civilă.

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 4108 din 18 mai 2005 La 15 mai 2003, D.G. și D.M. au cerut: a) să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr . 979 din 20 iulie 2001 a primarului Municipiului Arad în partea referitoare la restituirea, în natură, printre alte apartamente, a aceluia cu nr . 4, al unei construcții din Arad – precizată în acțiune – către pârâtul I.Gh . și alții, ca moștenitori ai proprietarului deposedat în mod abuziv de stat; b) obligarea pârâtei SC „ Recons ” SA să încheie cu ei (reclamanții) contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul respectiv, pe care îl dețin în baza contractului de închiriere nr . 1130/1990.

În esență, reclamanții au susținut că, fiind chiriași, sunt îndreptățiți să li se vândă lor apartamentul nr . 4 care este un imobil nou, în proporție de 92% față de cel preluat de stat, caz în care moștenitorii proprietarului deposedat de stat puteau primi despăgubiri, iar nu să le fie restituit în natură. Tribunalul Arad , prin sentința civilă nr.724 din 5 noiembrie 2003, a admis acțiunea, pentru motivele invocate prin acțiune, iar Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr . 64 din 30 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâților, moștenitori ai proprietarului deposedat de stat. În cadrul recursului declarat de pârâți (cărora li se restituiseră apartamentul în litigiu), Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, un motiv de ordine publică, anume procedura legală în care poate fi soluționată cererea formulată de reclamanți și competența materială a instanțelor de a o soluționa o atare cerere.

Analizând recursul prin prisma motivului de ordine publică invocat, prevăzut de art.304 pct.3 C. proc . civ ., Înalta Curte constată următoarele: Prin dispozițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 s-a prevăzut și o procedură judiciară derogatorie sub anumite aspecte de la procedurile judiciare comune. Astfel, prin actul normativ menționat, cât privește dispozițiile ori deciziile emise de unitățile deținătoare ale imobilelor preluate în mod abuziv în sensul art.2 din lege, s-a instituit o procedură legală în care acestea pot fi contestate de persoanele îndreptățite.

Așa cum rezultă din economia dispozițiilor cuprinse în capitolul 3 - „proceduri de restituire” -, dispozițiile ori deciziile, date de unitățile deținătoare asupra notificărilor ce le sunt adresate, pot fi contestate numai în situațiile prevăzute de lege și numai de către persoanele îndreptățite, categorie de persoane care este definită prin art.3 din lege. Pentru această categorie de litigii a fost stabilită și o competență materială specială, derogatorie de la cea reglementată prin normele de drept comun, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.

Fiind vorba de o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept și al competenței materiale a instanțelor judecătorești de la legea generală (dreptul comun în materie), ea este de strictă interpretare și își găsește aplicație numai în ipotezele la care se referă ( exemplificativ : art.24 alin.8, art.25 alin.6, art.31 alin.2), reglementările sale neputând fi extinse, pe cale de interpretare, și la alte categorii de litigii. În speță, reclamanții nu au calitate de „persoane îndreptățite” în sensul art.3 din Legea nr.10/2001, această calitate având-o doar pârâtele recurente care au apelat la procedura reglementată prin acest act normativ pentru a obține măsuri reparatorii.

Ca atare, fiind terți în raport de procedura reglementată prin Legea nr.10/2001 în cadrul căreia a fost emisă dispoziția nr.979 din 20 iulie 2001 de Primarul Municipiului Arad , reclamanții nu au deschisă calea unei acțiuni în anularea acestei decizii în procedura prevăzută de acest act normativ. În măsura în care justifică interes și un drept propriu, terțele persoane, cum este și cazul reclamanților, pot contesta însă deciziile/ dispozițiile emise în favoarea persoanelor îndreptățite în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, în procedura reglementată prin legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor în constatarea nulităților, anume în procedura reglementată prin Codul de procedură civilă.

Or, potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui act civil sunt date, ca regulă generală, în competența materială a judecătoriilor. Așa fiind, în baza art.309 pct.3 C. proc . civ ., Înalta Curte, având în vedere și faptul că nu s-a probat că obiectul litigiului are o valoare de natură să atragă competența materială a tribunalului, a admis recursul declarat de pârâți, a casat hotărârile date de instanțele de fond și a trimis acțiunea în constatarea nulității, dedusă judecății, spre competentă soluționare în primă instanță, în procedura de drept comun, conform art.1 pct.1 C. proc . civ ., Judecătoriei Arad .