ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6776/2004

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 octombrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 9105/2004, Curtea de Apel Ploiești, în baza dispozițiilor art. 300 1 alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: - S.V.N.; - I.C.; - S.I.C. În baza dispozițiilor art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

S-a reținut că, prin rechizitoriul nr. 151/P/2003 din 18 octombrie 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - S.V.N., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., art. 25, raportat la art. 260 C. pen., art. 261 C. pen., art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 20 C. pen., combinat cu art. 31, raportat la art. 289 C. pen., art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 26, raportat la art. 35 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 20, raportat la art. 290 C. pen., art. 23 pct. 1 lit. b) și pct. 2 din Legea nr. 21/1999, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- I.C., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 31, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, combinat cu art. 31 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 pct. 1 lit. b) și pct. 2 din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 290 C. pen., art. 31, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- S.I.C., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 323 C. pen., art. 21 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., art. 25, combinat cu art. 31 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, combinat cu art. 31, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 290 C. pen., art. 31, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 23 pct. 1 lit. b) și pct. 2 din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin rechizitor se reține că inculpații, asociați cu alte persoane au ascuns sau disimulat proveniența ilicită a unor autoturisme aparținând unor cetățeni străini de la care au fost furate sau pe care le-au declarat furate.

Ulterior aceste autoturisme au fost înmatriculate în țară fără a se plăti taxele vamale, activități realizate prin încheierea unor acte de vânzare – cumpărare falsificate, chitanțe vamale false, radieri și înmatriculări succesive, operațiuni care au creat aparența provenienței licite a bunurilor. În plus, inculpatul S.V.N. în calitatea sa de ofițer specialist 1 în cadrul I.P.J. Prahova a determinat unele persoane din S.E.I.P. Prahova să elibereze dovezi și numere de circulație provizorie și chiar a procurat autorizații de circulație provizorie în alb pentru a fi folosite de posesorii autoturismelor. Actul de sesizare a instanței mai reține că tot acest inculpat ar fi încercat să determine mărturii mincinoase, sens în care a luat legătura cu unii din martori și cu inculpatul P.I.D.

La data de 28 iulie 2004, Curtea de Apel Ploiești a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.V.N. în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. d) și h) C. proc. pen., întrucât în cauză sunt date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La data de 6 august 2004, Curtea de Apel Ploiești a dispus arestarea preventivă a inculpaților I.C. și S.I.C. în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. d), i) și h) C. proc.

pen., întrucât inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea mai multor martori și încercarea de a altera mijloacele materiale de probă, inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, lăsarea lor în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar în cauză există indicii care justifică temerea că inculpații vor exercita presiuni asupra proprietarilor autoturismelor și asupra martorilor și că vor încerca o înțelegere frauduloasă cu aceștia. Măsura arestării preventive a inculpaților a fost menținută, prin încheieri succesive, de către instanța de judecată. La data de 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a fost investită, ca instanță de fond, cu judecarea cauzei, menținând succesiv măsura arestării preventive, ultima încheiere din 24 noiembrie 2004, când a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații S.V.N., S.I.C.

și I.C., iar în baza art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest a acestora. Împotriva acestei încheieri inculpații au declarat recurs pe care, în termen legal, l-au înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Cei trei inculpați au solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea în libertate întrucât nu mai există probe de vinovăție împotriva lor. Inculpatul I.C. a solicitat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Recursurile declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare. Instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați în conformitate cu prevederile art. 300 1 alin. (3) C. proc.

pen., constatând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate. Săvârșirea unui număr mare de infracțiuni, acțiunea lor concordantă și organizarea activităților delictuoase soldate cu prejudicierea Ministerului Finanțelor Publice – D.G.V., cu peste 1 miliard de lei, denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major. În plus, calitatea pe care a avut-o inculpatul S.V.N., de ofițer în cadrul I.P.J. Prahova și de care s-a folosit efectiv pentru realizarea scopului infracțional, precum și încercările acestuia, dar și a celorlalți doi inculpați de a zădărnici aflarea adevărului, justifică temerea că prin punerea lor în libertate ar putea fi continuate asemenea acțiuni ce reprezintă evident un pericol social concret pentru ordinea publică.

În concluzie, existența cazurilor de arestare prevăzute de art. 148 lit. d), h) și i) (ultimul caz valabil pentru inculpații I.C. și S.I.C.) este pe deplin probată, așa încât revocarea acestei măsuri preventive nu se impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.V.N., I.C. și S.I.C. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 9105/2004. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod, obligă recurentul inculpat S.V.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenții inculpați I.C.

și S.I.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2004.