ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4640/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 458/2004,

Curtea de Apel Pitești a menținut ca legală și temeinică sentința civilă nr. 4161/2003

pronunțată de Judecătoria Pitești în litigiul având ca obiect, constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 4113/1997, introdus de

Municipiul Pitești în contradictoriu cu pârâții M.I., M.S. și P.D.

Pentru a pronunța această hotărâre,

curtea de apel a reținut în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare ce

formează obiectul litigiului, pârâta P.D. a vândut soților M., suprafața de 200

mp teren situat în Pitești. La baza încheierii contractului, au stat adeverința

de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie, eliberate vânzătoarei

de către Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Pretenția Primăriei potrivit căreia,

acest contract este nul deoarece se referă la un teren care, ulterior a trebuit

să fie retrocedat proprietarilor inițiali (R.D.) și, deoarece, titlul de

proprietate al vânzătoarei a fost anulat prin decizia civilă nr. 203/2003, a

fost considerată inexactă deoarece, procesul-verbal de punere în posesie nu a

fost desființat.

Pe de altă parte, Primăria prin

acțiunea sa, încercând să rezolve pretențiile succesorilor defunctului R.D.,

protejează de fapt interesele unor persoane fizice concret individualizate și

nu un interes general, așa după cum ar trebui, în calitatea sa de administrator

al bunurilor statului.

S-a mai reținut faptul că, actul de

vânzare-cumpărare nu este un act subsecvent față de titlul de proprietate

deoarece s-a încheiat în anul 1997, iar titlul a fost anulat în anul 2003

astfel încât, nu se poate aplica principiul potrivit căruia, actul juridic

secundar împărtășește același regim ca și actul juridic principal.

În opinia aceleiași instanțe, nu se

poate vorbi nici de fraudă la lege de vreme ce contractul a fost cu mult timp

anterior încheiat față de acțiunea în constatare a nulității titlului de

proprietate.

De asemenea, nici acordul părților

nu poate avea drept consecință anularea vânzării deoarece speței nu-i sunt

aplicabile prevederile art. 296 C. civ.

Împotriva acestei decizii, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs Municipiul

Pitești, prin Primar, criticând-o pentru următoarele motive:

În mod greșit s-a apreciat că, prin

acțiunea promovată, Primăria protejează interese personale căci, în realitate,

se dorește numai intrarea în legalitate prin redarea proprietății în favoarea

titularului real al dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, instanța nu și-a

motivat în drept hotărârea și a ignorat faptul că, prin anularea titlului de

proprietate al pârâtei vânzătoare, au fost implicit, anulate și celelalte acte

ale acesteia, respectiv adeverința de proprietate și procesul verbal de punere

în posesie.

Se mai critică faptul de a nu se fi

dat eficiență juridică acordului părților la admiterea acțiunii în sensul

constatării nulității contractului.

În opinia recurentei, prin păstrarea

acestui contract, se validează un act juridic ce nu mai are obiect.

Examinând recursul reclamantei atât

prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 306 C. proc.

civ., se constată că, acesta este fondat.

Astfel, din probele administrate,

coroborate cu recunoașterile părților, rezultă fără dubiu că, terenul

înstrăinat de P.D., făcea parte din fondul de rezervă al Primăriei și fusese

dobândit de aceasta prin reconstituire, în baza Legii nr. 18/1991.

Ulterior încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, ca urmare a revendicării acestuia de către fostul

proprietar, Primăria a solicitat și a obținut, prin decizia civilă nr. 203/2003

a Tribunalului Argeș (dos.f.17 fond) anularea titlului de proprietate obținut

de către vânzătoarea P.D.

Potrivit contractului de

vânzare-cumpărare, actele care atestau dreptul de proprietate al vânzătoarei

asupra terenului, erau adeverința și procesul verbal de primire în posesie,

ambele acte fiind emise în luna septembrie 1997 de către Comisia de aplicare a

Legii nr. 18/1991.

Titlul de proprietate a fost emis în

luna octombrie și se referă la suprafața vândută, de 200 mp, fără a include și

alte imobile. Prin urmare, titlul de proprietate nu a stat la baza vânzării

deoarece nu era emis.

Cum însă, nimeni nu poate înstrăina

decât ceea ce i-a aparținut cu titlu de proprietar, instanțele trebuiau să se

pronunțe, chiar și din oficiu, dar și față de motivele de fapt invocate de

reclamantă, dacă vânzarea era validă sau nu, de vreme ce a fost făcută în

temeiul unor acte ce nu conferă dreptul de proprietate, deci nici dreptul de a

dispune asupra bunului.

Pentru acest considerent, urmează a

fi admis recursul și a se dispune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare

instanței de apel care, în rejudecare va ține seama de următoarele împrejurări,

eventual suplimentând probatoriul.

Va analiza validitatea contractului

de vânzare-cumpărare prin prisma atributelor dreptului de proprietate dobândit

în temeiul adeverinței și procesului verbal de punere în posesie, comparativ cu

titlul de proprietate.

Va examina comparativ, prin

solicitarea extraselor de carte funciară, ordinea înscrierilor dreptului de

proprietate asupra terenului în litigiu, ținând seama și de dispozițiile

deciziei civile nr. 203/2003, cât și de prevederile Legii nr. 7/1996.

Va solicita precizări din partea

reclamantei în privința temeiului invocat, acela al fraudei la lege ca stând la

baza încheierii contractului și va verifica acest temei.

De asemenea, va examina acordul

pârâților la constatarea nulității contractului ținând seama de faptul că,

potrivit înscrisurilor de la filele 30, 31, 32 recurs, aceștia au achiesat la

cererea reclamantei. Totodată, va fi verificată susținerea reclamantei potrivit

căreia, pârâtei-vânzătoare i s-a atribuit o altă suprafață de teren în locul

celei vândute, atribuire cu care, aceasta a fost de acord.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1), art. 313 C. proc. civ., urmează a se casa decizia

în sensul celor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul Municipiul Pitești prin Primar împotriva deciziei nr. 458/A din 10

martie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia recurată precum și

sentința civilă nr. 4161 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Pitești și trimite

cauza pentru rejudecare la aceeași judecătorie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2005.