ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2019/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.I. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 6252/7016 din 21 mai 2004 și emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 27 ianuarie 1960 - 20 decembrie 1961, întrucât a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 209/2004, pronunțată la 1 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând modificarea hotărârii nr. 6252/7016 din 21 mai 2004, emisă de pârâtă și constatând că în perioada 27 ianuarie 1960 - 20 decembrie 1961, reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, i-a acordat drepturile prevăzute de lege pentru această perioadă, începând din 1 noiembrie 2004. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că din livretul militar al reclamantului reiese că acesta a muncit în domeniul căilor ferate, pe toată durata stagiului militar, făcând parte din detașamente de muncă și în consecință, poate fi asimilat cu persoanele care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva sentinței astfel pronunțate, considerată nelegală și netemeinică, a declarat în termen legal, recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, arătând că greșit a reținut instanța, că reclamantul a lucrat în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, întrucât unitatea militară menționată în livret, respectiv U.M. 0615 Brașov, nu a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, în perioada la care se face referire. Recursul este nefondat. Într-adevăr, prin Legea nr. 309/2002 se recunoaște că se acordă unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, iar prin H.G.

nr. 1114/2001 s-a stabilit perioada, aceasta fiind cuprinsă între 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din lege și art. 6 din H.G. nr. 1114/2002, stabilirea drepturilor se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele Centrelor militare județene sau U.M. 02405 Pitești. În livretul militar seria H nr. 02439, eliberat de Comisariatul Militar al orașului Petroșani, la data de 22 decembrie 1961, reiese că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 27 ianuarie 1960 - 20 decembrie 1961, la U.M. 01615 Brașov, lucrând la construirea unor linii de cale ferată și la întreținerea acestora. Acest fapt rezultă și din declarația martorului D.P., probă testimonială admisă de lege, iar din informațiile trimise de U.M.

02405 Pitești și Arhivele Naționale, referitoare la apartenența acestei unități, la Direcția Generală a Serviciului Muncii, se specifică faptul că nu dețin date cu privire la acest aspect. Față de cele de mai sus, corect, instanța de fond, prin sentința atacată, a admis acțiunea reclamantului. Astfel fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 208 din 1 noiembrie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2005.