ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6920/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

iulie 2003, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamantul T.G. a solicitat anularea

hotărârii nr. 3395/P672/P din 28 martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii

Hunedoara și să i se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada satisfacerii stagiului militar în cadrul Detașamentului de

muncă Lupeni.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că în perioada 23 iulie 1956 - 30 iulie 1958, a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, că a cerut pârâtei să constate că se încadrează în

prevederile Legii nr. 309/2002 și să i se acorde drepturile stabilite prin

această lege, cerere ce i s-a respins nelegal.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 316 din 10

septembrie 2003, a admis acțiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată

și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002 și să-i acorde

drepturile prevăzute de această lege, pentru perioada 23 iulie 1956 - 31 iulie

1958.

Instanța reține că în intervalul 23

iulie 1956 - 31 iulie 1958, reclamantul a efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Hunedoara a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că Tr.2 Odobești,

unitatea la care reclamantul a efectuat stagiul militar, nu se regăsește în

lista cu detașamente de muncă de la Arhivele Naționale.

Recursul este nefondat.

Conform dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002, „Beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana,

cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.

În art. 6 alin. (2) din lege se

arată că „Stabilirea drepturilor prevăzute de prezenta lege, se face, la

cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02045 Pitești”.

În livretul militar al intimatului

se face mențiunea efectuării stagiului militar în perioada 23 iulie 1956 - 30

iulie 1958, la Tr.2 Odobești - construcții.

Dar, din certificatul nr. 73604 din

noiembrie 2003, eliberat de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale,

rezultă că intimatul a fost pus în drepturi la 27 iulie 1956, la Detașamentul de muncă Vaduri, iar la 31 iulie 1958 a fost lăsat la vatră de la Detașamentul de muncă Petroșani Tr.7 Construcții, unități ce au făcut parte din Direcția

Generală a Serviciului Muncii.

Și din adeverința nr. 11343 din 7

iulie 2003, eliberată de Exploatarea Minieră Lupeni, reiese că în perioada 8

septembrie 1956 - 16 februarie 1958, intimatul a efectuat stagiul militar în

Departamentul de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, la Exploatarea Minieră Lupeni, situație ce rezultă din statele de plată existente în arhiva

acestei unități.

U.M. 02045 Pitești, prin adresa nr. CTT

2553 din 7 august 2003, către intimat, îi confirmă acestuia că beneficiază de

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, așa cum rezultă și din adeverința

eliberată de centrul militar județean.

Din înscrisurile arătate mai sus,

rezultă că intimatul a efectuat perioada stagiului militar, în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum corect a reținut

și instanța de fond.

Ca atare, în temeiul art. 6 alin.

(5) din Legea nr. 309/2002, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 316 din 10

septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.