ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 48/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, la 16 septembrie 2003, astfel cum a fost

precizată, reclamantul D.R., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului

București, a contestat hotărârea nr. 3755/4150 din 14 august 2003, emisă de

această autoritate, solicitând acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru întreaga perioadă, respectiv 8 august 1952 - 27 februarie 1954.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1833 din 5 noiembrie 2003,

a admis contestația formulată de reclamantul D.R., a anulat hotărârea nr. 3755/4150

din 14 august 2003, emisă de pârâtă, obligând-o să emită o nouă hotărâre, cu

încadrarea în condițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, a întregii perioade,

respectiv de la 8 august 1952, până la 27 februarie 1954 și acordarea

drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2003.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că din Certificatul nr. CR 2032 din 3 octombrie 2003,

eliberat de U.M. 02600 București, rezultă că la data de 8 august 1952 a fost

trecut la detașamentul de muncă Trust 5 Construcții Făgăraș, acest înscris nou

completând documentația care a fost depusă la comisia de specialitate din

cadrul pârâtei, în sensul clarificării mențiunilor de la pozițiile

corespunzătoare din livretul militar Seria Z.O.T. nr. 28786.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut în

esență că din livretul militar Seria ZOT nr. 28786, anexat ca probatoriu la

cererea formulată la data de 10 martie 2003, rezultă că în perioada ianuarie

1952 - august 1952, reclamantul a prestat serviciul militar, în Regimentul 105

Infanterie și această unitate nu se regăsește în Tabelul cu evidența

Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Cu ocazia dezbaterilor,

reprezentanta recurentei a solicitat modificarea sentinței atacate, doar în ce

privește data de la care urmează să se acorde drepturile.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în

judecată, astfel cum a fost precizată în data de 5 noiembrie 2003, reclamantul

D.R. a solicitat luarea în calcul, la stabilirea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 309/2002, a perioadei 8 august 1952 - 25 septembrie 1952.

Prin sentința civilă atacată,

instanța de fond a acordat aceste drepturi pentru perioada cerută, respectiv 8

august 1952 - 25 septembrie 1952.

Hotărârea instanței este

legală și temeinică, întrucât, așa cum rezultă din cele două acte probatorii,

respectiv livretul militar și certificatul nr. CR 2032 din 8 octombrie 2003,

eliberat de U.M. 02600 București, reclamantul a efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă, începând cu 8 august 1952.

În ceea ce privește

acordarea drepturilor începând cu data de 1 aprilie 2003, și sub acest aspect,

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât reclamantul D.R.

a înregistrat cererea la Casa de Pensii a municipiului București, la data de 10

martie 2003, iar potrivit dispozițiilor legii, drepturile se acordă de la data

de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

Pentru aceste motive,

recursul Casei de Pensii a municipiului București se vădește a fi nefondat și

urmează a fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1833

din 5 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2005.