ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 48/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 16 septembrie 2003, astfel cum a fost precizată, reclamantul D.R., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a contestat hotărârea nr. 3755/4150 din 14 august 2003, emisă de această autoritate, solicitând acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă, respectiv 8 august 1952 - 27 februarie 1954. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1833 din 5 noiembrie 2003, a admis contestația formulată de reclamantul D.R., a anulat hotărârea nr. 3755/4150 din 14 august 2003, emisă de pârâtă, obligând-o să emită o nouă hotărâre, cu încadrarea în condițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, a întregii perioade, respectiv de la 8 august 1952, până la 27 februarie 1954 și acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2003. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din Certificatul nr. CR 2032 din 3 octombrie 2003, eliberat de U.M.

02600 București, rezultă că la data de 8 august 1952 a fost trecut la detașamentul de muncă Trust 5 Construcții Făgăraș, acest înscris nou completând documentația care a fost depusă la comisia de specialitate din cadrul pârâtei, în sensul clarificării mențiunilor de la pozițiile corespunzătoare din livretul militar Seria Z.O.T. nr. 28786. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut în esență că din livretul militar Seria ZOT nr. 28786, anexat ca probatoriu la cererea formulată la data de 10 martie 2003, rezultă că în perioada ianuarie 1952 - august 1952, reclamantul a prestat serviciul militar, în Regimentul 105 Infanterie și această unitate nu se regăsește în Tabelul cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentanta recurentei a solicitat modificarea sentinței atacate, doar în ce privește data de la care urmează să se acorde drepturile. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată în data de 5 noiembrie 2003, reclamantul D.R. a solicitat luarea în calcul, la stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, a perioadei 8 august 1952 - 25 septembrie 1952. Prin sentința civilă atacată, instanța de fond a acordat aceste drepturi pentru perioada cerută, respectiv 8 august 1952 - 25 septembrie 1952. Hotărârea instanței este legală și temeinică, întrucât, așa cum rezultă din cele două acte probatorii, respectiv livretul militar și certificatul nr. CR 2032 din 8 octombrie 2003, eliberat de U.M.

02600 București, reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, începând cu 8 august 1952. În ceea ce privește acordarea drepturilor începând cu data de 1 aprilie 2003, și sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât reclamantul D.R. a înregistrat cererea la Casa de Pensii a municipiului București, la data de 10 martie 2003, iar potrivit dispozițiilor legii, drepturile se acordă de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Pentru aceste motive, recursul Casei de Pensii a municipiului București se vădește a fi nefondat și urmează a fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1833 din 5 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.