ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1394/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, reclamantul B.C. a solicitat în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 3352

din 23 iulie 2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri care să

constate că perioada 20 aprilie 1953 - 21 aprilie 1956 se încadrează în

prevederile Legii nr. 309/2002.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în toată această perioadă, cât a efectuat stagiul

militar, a prestat muncă în două unități militare cu profil construcții,

respectiv detașamente de muncă.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 300/F din 16

decembrie 2003, a admis acțiunea formulată de B.C.

A anulat hotărârea nr. 3352

din 23 iulie 2003 și a obligat pârâta să emită reclamantului, o nouă hotărâre,

prin care să se constate că perioada 20 aprilie 1953 - 21 aprilie 1956 se

încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada, în condițiile art. 6 alin.

(2) din lege, prin livretul militar, că stagiul militar l-a efectuat în

calitate de muncitor constructor într-un detașament de muncă, aparținând

forțelor armate.

Or, faptul că se contestă

apartenența acestor detașamente, invocându-se tutela fie a Ministerului

Forțelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță

în soluționarea cauzei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut în

esență că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei

legi, persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 14 ianuarie 1950 -

28 februarie 1961.

Or, în cauză reclamantul a

efectuat stagiul militar într-o unitate aparținând Ministerului Forțelor

Armate.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege,

numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege:

să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 -

1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii.

Ori în cauză, intimatul-reclamant

a satisfăcut stagiul militar în unități militare aparținând fostului Minister

al Forțelor Armate (așa cum rezultă din livretul militar seria Eu nr. 098771),

motiv pentru care se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

nelegală și netemeinică, urmând să se admită recursul și în fond, să se

respingă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 300/F din 16

decembrie 2003, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea reclamantului B.C.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2005.