ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2055/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 1226 din 12 noiembrie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de condamnatul J.I. împotriva deciziei penale nr. 1114 din 27 septembrie 2004, pronunțată de aceeași instanță. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că petiționarul nu a făcut dovada că la termenul la care s-a judecat cauza în recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împrejurare așa cum cer dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., procedura de citare fiind corect îndeplinită. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 32 din 26 ianuarie 2005, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestator, cu motivarea că dispozițiile art. 392 alin. (4) C. proc.

pen., invocate de acesta, se referă numai la cazul de contestație în anulare, prevăzută de art. 386 lit. d) C. proc. pen. „când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”. Se mai arată că numai într-o astfel de situație sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului. Împotriva menționatei hotărâri, condamnatul a declarat prezentul recurs, reiterând motivul de casare invocat în apel în sensul că, instanța a dat o greșită interpretare prevederilor art. 392 pct. 4 C. proc. pen., respingând în mod nejustificat apelul declarat în cauză, ca inadmisibil. Recursul este inadmisibil. Așa cum a reținut și instanța de apel, dispozițiile art. 392 alin. (4) C. proc.

pen., se referă numai la cazul de contestație în anulare, prevăzut de art. 386 lit. d) din același cod. Întrucât cazul invocat de J.I. a fost cel prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. și a vizat o hotărâre pronunțată de tribunal în recurs (decizia penală nr. 1114/2004), hotărârea pronunțată în contestația în anulare nu putea fi supusă decât acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea contestată. Cum decizia contestată a fost pronunțată de tribunal în ultimă instanță, potrivit art. 416 pct. 6 C. proc. pen., această deciziei fiind definitivă și hotărârea pronunțată de tribunal în cadrul contestației în anulare este tot definitivă, nemaifiind supusă căilor de atac a apelului și recursului.

În consecință, recursul declarat de contestator în cauză, nefiind o cale de atac prevăzută de lege, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul J.I. împotriva deciziei penale nr. 32 din 26 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2005.