ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2055/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1226

din 12 noiembrie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată,

contestația în anulare formulată de condamnatul

J.I.

împotriva deciziei penale nr. 1114 din 27 septembrie

2004, pronunțată de aceeași instanță.

Pentru a decide astfel,

tribunalul a reținut că petiționarul nu a făcut dovada că la termenul la care

s-a judecat cauza în recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

încunoștința instanța despre această împrejurare așa cum cer dispozițiile art.

386 lit. b) C. proc. pen., procedura de citare fiind corect îndeplinită.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 32 din 26 ianuarie 2005, a respins, ca inadmisibil,

apelul declarat de contestator, cu motivarea că dispozițiile art. 392 alin. (4)

C. proc. pen., invocate de acesta, se referă numai la cazul de contestație în

anulare, prevăzută de art. 386 lit. d) C. proc. pen. „când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”.

Se mai arată că numai într-o

astfel de situație sentința dată în contestație în anulare este supusă

apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului.

Împotriva menționatei

hotărâri, condamnatul a declarat prezentul recurs, reiterând motivul de casare

invocat în apel în sensul că, instanța a dat o greșită interpretare prevederilor

art. 392 pct. 4 C. proc. pen., respingând în mod nejustificat apelul declarat

în cauză, ca inadmisibil.

Recursul este inadmisibil.

Așa cum a reținut și

instanța de apel, dispozițiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., se referă

numai la cazul de contestație în anulare, prevăzut de art. 386 lit. d) din

același cod.

Întrucât cazul invocat de

J.I. a fost cel prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. și a vizat o

hotărâre pronunțată de tribunal în recurs (decizia penală nr. 1114/2004),

hotărârea pronunțată în contestația în anulare nu putea fi supusă decât

acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea contestată. Cum

decizia contestată a fost pronunțată de tribunal în ultimă instanță, potrivit

art. 416 pct. 6 C. proc. pen., această deciziei fiind definitivă și hotărârea

pronunțată de tribunal în cadrul contestației în anulare este tot definitivă,

nemaifiind supusă căilor de atac a apelului și recursului.

În consecință, recursul

declarat de contestator în cauză, nefiind o cale de atac prevăzută de lege,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a fi

respins, ca inadmisibil, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorul J.I. împotriva deciziei penale nr. 32 din 26 ianuarie

2005 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă recurentul

contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000

lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2005.