ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3127/2005

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1817 din 15 martie 2005 (dosar nr. 7068/2004), secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.O. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare tuturor judecătorilor Tribunalului București. Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., condamnatul a formulat contestație în anulare, susținând că la termenul când s-a soluționat recursul nu a fost legal citat și nu s-a asigurat prezența sa la instanță.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la car s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) – i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane sau pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Motivele invocate de condamnat, ce vizează primele două cazuri de contestație în anulare, nu sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte, petentul a fost legal citat la toate termenele acordate în cauză, fiind prezent la primele două iar, pe de altă parte, fiind vorba de un recurs la o cerere de recuzare, prezența părților nu este necesară. Neprezentarea petentului, legal citat pentru termenul când s-a soluționat recursul, nu era de natură să împiedice judecarea cauzei, conform art. 291 alin. (2) C. proc. pen., nefiind aplicabile dispozițiile art. 314 C. proc. pen. Ca atare, văzând și dispozițiile art. 391 C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de condamnatul R.O.

și îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul R.O. împotriva deciziei penale nr. 1817 din 15 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 7068/2004. Obligă pe contestator la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2005.