ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3127/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1817 din 15

martie 2005 (dosar nr. 7068/2004), secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.O. împotriva

încheierii din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală,

prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare tuturor judecătorilor

Tribunalului București.

Împotriva acestei decizii,

în temeiul art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., condamnatul a formulat

contestație în anulare, susținând că la termenul când s-a soluționat recursul

nu a fost legal citat și nu s-a asigurat prezența sa la instanță.

Examinând contestația în

anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă.

Potrivit dispozițiilor art. 386

C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare

a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că

la termenul la car s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs

nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) – i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei

persoane sau pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Motivele invocate de

condamnat, ce vizează primele două cazuri de contestație în anulare, nu sunt

întemeiate, întrucât, pe de o parte, petentul a fost legal citat la toate

termenele acordate în cauză, fiind prezent la primele două iar, pe de altă

parte, fiind vorba de un recurs la o cerere de recuzare, prezența părților nu

este necesară. Neprezentarea petentului, legal citat pentru termenul când s-a

soluționat recursul, nu era de natură să împiedice judecarea cauzei, conform art.

291 alin. (2) C. proc. pen., nefiind aplicabile dispozițiile art. 314 C. proc.

pen.

Ca atare, văzând și

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație

și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de condamnatul R.O. și

îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorul R.O. împotriva deciziei

penale nr. 1817 din 15 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în dosarul nr. 7068/2004.

Obligă pe contestator la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 mai 2005.