ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1241/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 382 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul C.E.L. la câte 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicere drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a dispus să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor menționate. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, la data de 18 aprilie 2002, în jurul orei 22,00, inculpatul C.E.L., mergând pe B-dul George Enescu din municipiul Suceava, i-a smuls părții civile M.M.

din mână rucsacul în care aceasta avea buletinul de identitate și alte acte, cursuri universitare, o pereche de pantaloni și suma de 200.000 lei. Același inculpat, în noaptea de 29 aprilie 2002 a acostat-o pe partea civilă M.D. care se deplasa pe strada Oituz din municipiul Suceava, spre locul de muncă, și i-a smuls de pe umăr poșeta în care avea buletinul de identitate și alte acte, două carnete C.E.C., două monezi de argint și suma de 825.000 lei. Prin decizia penală nr. 32 din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe. Împotriva deciziei instanței de apel inculpatul C.E.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și achitarea sa întrucât nu este el autorul celor două infracțiuni.

Inculpatul a susținut, de asemenea, că a fost judecat în apel cu lipsă de procedură și că în cauză se impunea să se efectueze o expertiză psihiatrică pentru a se stabili dacă are discernământ. Pe de altă parte, a mai susținut că i s-au aplicat pedepse nelegale. Recursul inculpatului este fondat în sensul celor ce se vor arăta în continuare. Din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 2 februarie 2002, când s-a judecat apelul inculpatului, acesta a fost citat prin afișare la adresa din Suceava, str. Muncii, domiciliul inculpatului nu se află la această adresă ci, așa cum se precizează în dispozitivul hotărârii primei instanțe, în Suceava, str. Ana Ipătescu.

Este adevărat că, în declarația dată la prima instanță inculpatul a declarat că locuiește la sora sa, C.A., dar adresa acesteia, la care a fost citat inculpatul de către instanța de apel, nu este în str. Muncii, ci în strada Muncii, așa cum rezultă din dosarul Tribunalului Suceava și din copia după cartea de identitate a sorei inculpatului, depusă la dosarul instanței de recurs. Se constată, așadar, că judecarea apelului s-a făcut fără ca inculpatul să fie legal citat, împrejurare care, potrivit art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., constituie motiv de casare a hotărârii pronunțate. Văzând și prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează ca recursul inculpatului C.E.L. să fie admis și să se dispună rejudecarea apelului de către Curtea de Apel Suceava, cu citarea acestuia în condițiile prevăzute de lege.

La rejudecarea apelului, instanța va examina toate motivele invocate de inculpat, inclusiv motivele de fond formulate în susținerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.E.L. împotriva deciziei penale nr. 32 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2005.