ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1241/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 382

din 17 decembrie 2003, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul

C.E.L.

la câte 5 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicere drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art.

211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., a dispus să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor menționate.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut în fapt că, la data de 18 aprilie 2002, în jurul

orei 22,00, inculpatul C.E.L., mergând pe B-dul George Enescu din municipiul

Suceava, i-a smuls părții civile M.M. din mână rucsacul în care aceasta avea

buletinul de identitate și alte acte, cursuri universitare, o pereche de

pantaloni și suma de 200.000 lei. Același inculpat, în noaptea de 29 aprilie

2002 a acostat-o pe partea civilă M.D. care se deplasa pe strada Oituz din

municipiul Suceava, spre locul de muncă, și i-a smuls de pe umăr poșeta în care

avea buletinul de identitate și alte acte, două carnete C.E.C., două monezi de

argint și suma de 825.000 lei.

Prin decizia penală nr. 32

din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva acestei sentințe.

Împotriva deciziei instanței

de apel inculpatul C.E.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii

atacate, rejudecarea cauzei și achitarea sa întrucât nu este el autorul celor

două infracțiuni. Inculpatul a susținut, de asemenea, că a fost judecat în apel

cu lipsă de procedură și că în cauză se impunea să se efectueze o expertiză

psihiatrică pentru a se stabili dacă are discernământ. Pe de altă parte, a mai

susținut că i s-au aplicat pedepse nelegale.

Recursul inculpatului este

fondat în sensul celor ce se vor arăta în continuare.

Din procesul-verbal de

îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 2 februarie 2002, când

s-a judecat apelul inculpatului, acesta a fost citat prin afișare la adresa din

Suceava, str. Muncii, domiciliul inculpatului nu se află la această adresă ci,

așa cum se precizează în dispozitivul hotărârii primei instanțe, în Suceava,

str. Ana Ipătescu. Este adevărat că, în declarația dată la prima instanță

inculpatul a declarat că locuiește la sora sa, C.A., dar adresa acesteia, la

care a fost citat inculpatul de către instanța de apel, nu este în str. Muncii,

ci în strada Muncii, așa cum rezultă din dosarul Tribunalului Suceava și din

copia după cartea de identitate a sorei inculpatului, depusă la dosarul instanței

de recurs.

Se constată, așadar, că

judecarea apelului s-a făcut fără ca inculpatul să fie legal citat, împrejurare

care, potrivit art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., constituie motiv de

casare a hotărârii pronunțate.

Văzând și prevederile art.

385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează ca recursul inculpatului

C.E.L. să fie admis și să se dispună rejudecarea apelului de către Curtea de

Apel Suceava, cu citarea acestuia în condițiile prevăzute de lege. La

rejudecarea apelului, instanța va examina toate motivele invocate de inculpat,

inclusiv motivele de fond formulate în susținerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.E.L. împotriva deciziei penale nr. 32 din 2 februarie 2004 a

Curții de Apel Suceava.

Casează decizia atacată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2005.